Teen Press 
Nu-mi convine nimic şi mă cam enervează aşa toţi oamenii de la o vreme. Prietenii-mi spun că tre’ să-mi vină ciclul şi că de-aia sunt hater. E adevărat, chiar trebuie să-mi vină, dar nu mă deranjează- сu ocazia asta aflu şi eu că e chiar benefic să fii hater.
Toţi ştim că sunt mulţi dobitoci în lumea asta şi mulţi dintre ei ne pun răbdarea la încercare regulat. Dar când eşti „hater“, сum se spune mai nou, lucrurile devin brusc mult mai simple- nu mai eşti obligat să tolerezi pe nimeni. Ai dreptul să comentezi la absolut orice şi să fii o adevărată durere în fund, cum ar spune englezul. Iar asta este absolut reconfortant!
Nu eşti nevoit să mai asculţi toate tâmpeniile celor din jur şi poţi lejer să iei peste picior toate duduile afectate. Minţişoara ta selectează singură ce-i just şi ce merită atenţie din masa asta amorfă de carne şi idei, aşa că tu poţi să dai deliberat cu piciorul la incultură şi snobism fără niciun fel de explicaţii.
Şi pentru că lipsa argumentelor frustrează orice om, vei fi în scurt timp etichetat ca cel mai hater dintre hateri. Dar e în regulă, măcar acum lumea nu se va mai aştepta la drăgălăşenii din partea ta şi te va lăsa în pace. Pentru că, nu-i aşa, „haters gonna hate“! Şi deşi asta-i cea mai proastă şi mai snoabă expresie inventată vreodată, să fii hater e benefic.
Să fii hater e un mod minunat de a da încredere principiilor tale, de a fi în armonie cu ele şi doar cu ele. O metodă egoistă prin care să te placi!
Mulţi spun că haterii sunt doar nişte frustraţi. Dar într-o lume în care clişeul şi fiţa devin monumente, cred că-i bine să te mai şi uiţi urât. Trebuie să-mi vină ciclul, e-adevărat, dar sunt oare doar o frustrată complăcută?
