În viaţa fiecăreia dintre noi există momente când, efectiv, rămânem fără parale. Şi nu pentru că nu mai vor ai noştri să ne dea bani de buzunar, ci pentru că, pur şi simplu, nu mai au nici ei de unde. Există, aşadar, momente în care nu poţi să-ţi mai cumperi nici bocanci Dr. Martens şi nici ţoale din Zara.
Ei, ce te faci atunci? Cel mai simplu e să te-apuci să bagi bănuţi la saltea, să strângi cureaua şi să faci economii. Un pic mai complicat, dar şi mai frumos şi mai productiv e să încerci să¬-ţi faci singură hainele.
Nu vorbesc aici de complicări care să necesite mult talent. Vorbesc de lucruri simple: o rochie simplistă, o bluză şi mai simplistă ş.a.m.d. Mama asta făcea când era tânără. Nu era de o îndemânare copleşitoare, dar la maşina de cusut i-au ieşit traiste, bluze şi rochii de vară foarte drăguţe (încă le mai avem prin dulap). Iarna, în schimb, o dădea pe mănuşi şi bentiţe tricotate.
Iar dacă mamele şi bunicile noastre puteau să facă asta, noi de ce n-am fi în stare? Bine, cu tricotatul e mai greu – regula de „unul pe faţă, unul pe dos“ şi toată arta asta a tricotajului nu s-a lipit niciodată de mine. Dar la maşina de cusut e mai uşor: cu un material simpatic şi nişte cusături simple poţi croi adevărate rochiţe vintage! Cunosc câteva tipe, eleve-de-liceu-nu-foarte-talentate-sau-îndemânatice care s-au apucat de treaba asta, s-au străduit şi cărora le merge bine. Căci cursurile de croitorie, tehnicile şi tiparele se găsesc din belşug pe internet!
De aceea, pledez pentru croitoria de începători. Pe lângă faptul că îţi oferă un aer boem şi interesant, e practică şi foarte economică. Şi-apoi, cine ştie?, s-ar putea transforma chiar într-un job de viitor! Ai nevoie doar de un material drăguţ şi de puţin curaj!