Eye on Society: Viitorul meu a inceput ieri

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Se tot pune problema – tot mai des în ultima vreme – că generaţia de adolescenţi din ziua de azi este mult mai precoce decât cele de acum 10 ani, să zicem. Avem acces la mult mai multe informaţii decât părinţii noştrii şi, ca urmare, ştim lucruri care ne-ar fi fost inaccesibile înainte. De aceea avem altă mentalitate, reacţionăm total diferit, şi (se presupune) că ne maturizăm mai repede. Oare?

Un prim semn, am putea spune, al maturizării este alegerea carierei şi plănuirea unui viitor. Pe vremea lu’ bunicu’, majoritatea adolescenţilor alegeau slujba pe care o practicau părinţii, pentru că i-au văzut făcând asta toată viaţa şi, vrând, nevrând, au prins drag de ea, şi au continuat. În ziua de azi, cu toate informaţiile ce ne stau la îndemână, putem să scriem cel puţin o carte despre absolut orice tip de slujbă, fie că vorbim despre cercurile concentrice de la măturat strada, sau de deciziile bune în calitate de preşedinte. Cu toate acestea, sunt mai mulţi tineri acum care nu ştiu ce slujbă vor avea şi vor vrea în viitor.

Eye on society: Viitorul meu a început ieri


Chestia asta ar trebui să ne îngrijoreze, mai mult sau mai puţin. Ok, înţeleg că avem atât de multe variante din care să alegem, dar asta ar trebui să ne ajute, nu viceversa. Deşi şi eu aş putea fi în situaţia asta, mi se pare dubios şi ,,risky“ să îţi alegi cariera şi să îţi baţi în cuie viitorul într-un moment (scurt) din clasa a 12a, mai mult la mişto, sătul de întrebările prietenilor legate de viaţa de după liceu.

Nu credeţi că ar trebui să ne implicăm ceva mai mult în alegerea viitorului? Tocmai pentru că suntem atât de informaţi, cred că ar trebui să avem minima responsabilitate de a ne hotărî ce să facem cu viaţa noastră din timp. Să facem o listă cu lucruri la care ne pricepem, sau nu, cu slujbe care ne fac cu ochiu’, sau nu, şi să aflăm în mare ce ni s-ar potrivi. Poate că e un efort minim, dar şansa să ştii ce vei face în viitor mi se pare un salvator de nopţi.

În concluzie, consider că ar trebui să ne preocupe mai mult viitorul nostru, nu trebuie să mai spunem că ,,Eh, lasă că avem destul timp până într-a 12a“, ar trebui să ne dăm seama că viitorul nu începe de atunci, ci de la primul pas pe care poate că l-am făcut deja chiar de ieri.

Leave a Comment