Teen Press 
Am observat că din ce în mai mulți tineri se plâng că sunt prea mulți hateri. Alții se mândresc cu faptul că se consideră astfel. Numai pe Facebook se găsesc sute de postări despre persoanele care au impresia că sunt „hateri“, când mulți nici nu prea știu ce înseamnă. Să nu uităm și de populara vorbă „Haters gonna hate“, care a împânzit internetul și toate site-urile de socializare.
În zilele noastre, haterii apar ca ciupercile după ploaie, iar ura lor este uneori complet nefondată, mai ales că majoritatea lor sunt adolescenți de 13-14 ani. Seriously, de ce să îți displacă o persoană pentru că are același tricou ca tine? Pe lângă faptul că e un lucru copilăresc și imatur, persoanele de genul ăsta nici nu sunt hateri deoarece cei din urmă se pot defini ca fiind „oameni care displac alte persoane, bazându-se doar pe opiniile personale despre aceasta și nu pe lucruri obiective.“
Acum, să nu uităm că nici o persoană nu o să fie iubită de toți. O să existe, evident, oameni care o să o displacă, dar nu trebuie să se facă o asemenea dramă. Peste tot pe site-urile de socializare, vedem diferite persoane care, dacă primesc vreun comentariu negativ, încep să se agite și, eventual, să se supere. Desigur, cel care a comentat este imediat categorisit ca a fi un hater.
Spre exemplu, acum ceva timp vorbeam cu o prietenă care a câștigat unul dintre premiile fruntașe la un concurs. După partea cu felicitări, am fost uimită să aud că motivul reținerii ei erau haterii. Îmi spusese că este sigură că o să apară foarte multe persoane invidioase și care o să o urască penru talentul ei. Acest lucru mi se pare cu adevărat absurd. De ce trebuie să haterim o persoană pentru că are talent?
Trebuie să recunosc că este mult mai ușor să vezi defectele celuilalt decât pe ale tale. Și dacă tu nu ești perfect, de ce să nu îl critici pe celălalt? Pentru că, de, trăim într-o lume în care răutatea, uneori chiar neintenționată, este la ordinea zilei. Dacă critici felul în care X s-a îmbrăcat, nu o să fii mai apreciat sau iubit de cei din jurul tău. Nimeni nu o să zică: „Uită-te la Y cât de șmecher este!“. Ce-i drept, majoritatea sunt sau încearcă să fie „hateri“.
Treaba e că noțiunea de „hater“ a apărut pe siteurile de socializare și în viața tinerilor din România destul de recent și doar pentru că e „pă trend“. Dacă îl folosesc străinii, noi de ce nu? A apărut rapid și, probabil, la fel de rapid o să și dispară, asemenea marilor trenduri cu Gangnam Style și Harlem Shake.
Nu înțeleg însă de ce unora le face atâta plăcere să îi critice pe cei din jurul lor. Nu sunt mai presus de cineva și nici mai cu moț. Și, chiar dacă o să fie mai populari o vreme, asta nu va dura pentru totdeauna. Trist este că multe persoane tind să vadă partea negativă în oameni și să îi critice pe cei care chiar au talent și care chiar sunt buni. În loc să apreciem calitățile unei persoane, noi evidențiem defectele lor. În loc să vedem jumătatea frumoasă a mărului, noi ne axăm pe cea stricată pentru că așa am fost învățați. Și să nu uităm de karma. Cel care este hater o să fie, mai apoi, haterit.
Așadar, chestia asta cu „hai să fiu hater că e cool“, poate să le ofere oamenilor doar o bucurie de moment. Însă continui să mă întreb: „De ce haterim?“.
