Interviu cu Mikey Has

de Sabrina Canea – redactor
foto: Mircea Steriu – colaborator foto

Vineri de vineri, atunci când dorința de distracție și pofta de râs sunt mai mari, românii se întâlnesc online, indiferent în ce colț de lume ar fi, pentru a viziona împreună consacrata emisiune Doza de Haș. Mihai Holhoș, alias Mikey Haș, este omul care a creat isterie pe internet, reușind să ne facă dependenți de săptămânala Doză de Haș.

R.: Pentru început, prezintă-l pe Mikey, cel din spatele Dozei.
Mikey: Să zicem că nu sunt acelaşi om pe care-l vezi în emisiune şi în viaţa reală, pentru că în Doza de Haş îmi exprim o latură pe care nu pot să mi-o exprim în viaţa cotidiană, latura mai nebunească. Sunt puţin mai serios în realitate decât mă vezi în emisiune, clar.

R.: Povestește-ne puțin despre cum a luat naștere Doza de Haș.
M.: Iniţial, am făcut o mică caterincă între prieteni, nu era nimic serios. Am văzut pe internet tot felul de youtuberi şi tot felul de oameni care făceau asta şi pentru că am avut posibilitate, m-am filmat cu webcam-ul şi m-am prostit. Pentru prietenii mei de pe Facebook erau nişte inside joke-uri şi de acolo a decolat, adică au început să se uite şi mai mulţi oameni care n-aveau nicio legatură cu grupul meu de prieteni, am început să primesc feedback pozitiv cum că le place şi ar vrea să continui şi, pentru că n-aveam altceva de făcut în perioada respectivă, am continuat.

R.: Nu ești nici primul, nici ultimul care, dintr-o dată, s-a decis să facă filmulețe și să le pună pe youtube. Totuși, ce te-a făcut să mergi în direcția asta?
M.: Îmi plăcea să am un format fix pe care să-l repet şi să-l pregătesc mai bine. Nu ştiu de ce, pur şi simplu instinctiv am mers pe formatul ăsta, pentru că mi-a plăcut mie. Ceva similar am văzut la alţii, mi-a plăcut şi l-am adaptat. A fost o decizie spontană, cum să zic, n-am gândit-o foarte mult.

R.: Ai început ca orice alt youtuber: puțini vizitatori, poate și mai puțini oameni convinși de acest proiect pe plan de viitor. Cu toate astea, ce te-a făcut să continui?
M.: Da, iniţial, într-adevăr era numai de distracţie şi dacă, la început, prietenii au fost motivaţia pentru mine, faptul că ei apreciau ce fac, în momentul în care a început să ia amploare şi să devină mai mare proiectul am continuat, pentru că am văzut potenţial. Automat, a fost un moment în care mi-am dat seama că dacă voi continua cu chestia asta voi putea face o carieră.

R.: Și totuși, ai început de la câteva sute de vizualizări. Ce anume te-a propulsat în ochii oamenilor?
M.: A fost un proces în mai multe etape. De exemplu, prima emisiune filmata în high definition a avut un impact destul de mare şi în echipa pe care am adunat-o în perioada respectiva au fost foarte mulţi oameni care s-au implicat în proiect de bună voie şi au venit, pur şi simplu, să-şi aducă contribuţia. Asta m-a ajutat foarte mult, contribuţia prietenilor mei care au vrut să se implice.

R.: De ce ai ales să-ți faci emisiunea în limba română, limitându-te astfel doar la români, și nu în engleză, pentru a fi cu deschidere internațională?
M.: Iniţial, cum ţi-am spus, a fost pentru prieteni, tocmai d-asta îi şi spune „Doza de Haş“, pentru că n-am gândit foarte mult numele (n.r. – râde), a fost super spontană toată chestia asta. Nu mă gândisem, în engleză deja existau, erau alţii foarte buni care o făceau foarte bine deja şi erau foarte cunoscuţi. Piaţa era saturată, să zic aşa. În România nu exista încă.

R.: Din ce știu eu, tu n-ai cunoștiințe teatrale sau o facultate în domeniu, pe baza cărora să-ți poți afirma legătura cu publicul. Chiar și așa, ce anume te-a ajutat să-ți dezvolți carisma, astfel încât să prinzi la oameni?
M.: O aveam de când eram mic, sincer să fiu. Am o latură artistică de când eram mic şi n-am avut posibilitatea să mi-o exploatez şi să mi-o exprim foarte bine pe parcursul şcolii şi aşa mai departe, pentru că nu am fost încurajat în sensul ăsta. Dar, eu tot timpul am avut pornirea spre domeniul ăsta. Şi emisiunea mi-a dat posibilitatea să-mi exprim foarte, foarte bine această latură a mea.

R.: Uitându-te înapoi, cum ți se pare drumul tău parcurs cu Doza de la început și până în momentul de față?
M.: Evoluţia Dozei este, să zic aşa, logică, în sensul că, dacă iniţial aveam unele probleme, ştiu eu, de aparenţe, de dicţie, de joc de scenă, adică nu eram foarte confortabil, n-aveam foarte multă experienţă, pe măsură ce am evoluat se vede clar îmbunătăţirea în calitatea over all a emisiunii.

R.: Ai avut sau ai vreun model în acest domeniu?
M.: Un model? Am avut mai multe modele! Cum am spus, youtuberii consacraţi pe care-i urmăream şi pe care încă continui să-i urmăresc. Ca de exemplu, îmi plăcea foarte multe de Philip Defranco, îmi plăcea foarte mult iJustine, de Smosh, de Ray William Johnson, Shane Dawson etc.

R: La început, cel puțin, toată lumea te asemăna cu Ray William Johnson, ba chiar că-l copiezi. Cum ai primit toate astea?
M.: Nu este departe de adevăr, să zic aşa. Formatul este similar, un format dinamic, pe care îl întâlnim, de asemenea, şi la el. Bine, nici el nu a fost primul care a venit cu formatul ăsta, doar că este cel mai cunoscut. Într-adevăr, sunt unele similarităţi, e la mintea cocoşului, doar că nu cred că este asta o „issue“, pentru că, dacă cineva a inventat roata, noi acum folosim roata inventată de om ca să folosim altceva la rândul nostru. Eu am luat uneltele care mi-au fost puse la dispoziţie de către comunitatea online şi le-am folosit pentru a-mi aduce propria contribuţie comunităţii. De la cine era să învăţ cum se face video blogging? De la mama? Nu, normal că trebuia să învăţ de la cineva care a mai făcut asta înaintea mea. Adică metode de delivery sau felul în care stau în două părți diferite când vorbesc, elementele astea, într-adevăr, sunt elemente preluate.

R.: Cum îți alegi materialele pentru Doză?
M.: Pur și simpu, navighez pe internet, am sursele mele și site-uri și oameni de unde-mi iau informația, plus că primesc foarte mult material de la fani, de la internațiune și asta mă ajută foarte mult. Cam ăsta e procesul.

R.: Care este, după părerea ta, cel mai mișto episod al Dozei?
M.: Cel mai mișto? Îmi plac toate episoadele, deși unele sunt mai reușite, altele mai puțin reușite, în funcție de starea mea de spirit, de materiale și inspirația mea în săptămâna respectivă. Nu știu dacă ar fi unul cel mai reușit, fiecare cred că are un element de genialitate în el. Preferatul meu? Îmi place „Femei vs. Bărbați“, mi s-a părut OK, „Profu’ din cartier“ a avut foarte mare succes, dar și cele mai recente.

R.: Știu că tot organizezi întâlniri cu fanii ori de câte ori pleci prin țară. Ce-ți place cel mai mult la o astfel de întâlnire?
M.: Îmi place că o astfel de întâlnire îmi dă posibilitatea să interacționez cu oamenii care se uită la mine, să văd ce fel de oameni mă urmăresc, ce fel de oameni fac parte din comunitate, pe mine mă ajută foarte mult chestia asta, pentru că îmi place să am o relație foarte strânsă cu oamenii care mă urmăresc.

R.: Consideri că te-a schimbat cu ceva faptul că acum te știe o țară întreagă?
M.: Cu siguranță m-a schimbat și am avut foarte multe de învățat de la experiența asta. Unul dintre cele mai importante lucruri este că great power comes with great responsability și succesul, să zic așa, m-a educat, oarecum. Mi-am dat seamă că odată ce oamenii te urmăresc și te admiră ai o responsabilitate față de ei: să fii model și să să-i ajuți, oarecum, în ceea ce au ei nevoie.

R.: Cu toții știm că o Doză, oricât de muncită ar fi, nu lasă vreodată un gust amar, chiar dacă asta ar însemna nopți nedormite. Spune-ne care este cea mai amuzantă amintire sau întâmplare de aici, din platoul Doza de Haș.
M.: Ultima chestie pe care mi-o amintesc și a fost foarte amuzantă a fost când a venit Delia. Ea nu știa despre ce e vorba, habar n-avea despre ce o să se întâmple și a venit acolo în studio, a intrat și a spus „Bun, și ce o să mă-ntrebi?“ și eu îi zic „Eu n-o să te întreb nimic, iubire, uite, poftim scenariu să-l citești“ și, săraca, a rămas uimită, nici nu-i venea să-l ia. „Adică, stai, stai, stai, vrei să citesc eu toată asta?“ Și, da, într-un final i-am explicat despre ce e vorba, care-i faza și a început să citească și să mă imite pe mine. A fost, over all, o experiență foarte amuzantă, pentru că ea e foarte stângace și era super stânjenită, nu se simțea deloc în largul ei, ceea ce nouă ni s-a părut absolut hilar. Asta a fost una dintre ultimile faze amuzante.

R: E vreun lucru pe care îl regreți la Doză?
M: Nu. Eventual sunt lucruri pe care regret că nu le-am făcut.

R: Te-a ajutat liceul în vreun fel spre acest domeniu?
M: Liceul a fost o experiență foarte educativă pentru mine, am învățat foarte multe din experiența liceului, să zic așa. Nu mi-a plăcut foarte mult, nu știu, perioada în sine, dar m-a învățat foarte multe. Din punct de vedere social și inclusiv materia aia de-am studiat-o mi-a fost de folos, nu toată, dar mare parte a fost folositoare.

R: Ce plănuiești pentru viitor?
M: Experiența m-a învățat că, de obicei, dacă-ți faci planuri nu mereu îți ies, drept pentru care mă las purtat de viață și nu fac planuri foarte rigide, în sensul că „ peste nu-știu-câți ani vreau să fiu neapărat acolo“. Până acum lucrurile au mers foarte bine, lăsându-mă purtat de val și mergând pe instinct și aș prefera să continui cu acest mod de a gândi, pentru că mă ajută foarte mult, drept pentru care nu-mi fac planuri.

R: Transmite-le ceva fanilor tăi!
M: Am fost și eu în liceu, știu cum e să fii în liceu și cred că cel mai important este… este o barieră din asta socială, Bacalaureatul ăsta, peste care trebuie să treci. Pentru mine a fost foarte aiurea, pentru că era foarte multă presiune pe Bacalaureat, n-am fost cel mai bun elev din liceu, dar nu asta e important, important este să faci ce-ți place și să-ți urmezi instinctul, chiar dacă instinctul nu coincide cu materiile de la școală. Școala te învață foarte multe, dar pe o anumită latură, un anumit domeniu, însă în ceea ce vei reuși cu adevărat doar tu știi. Tu știi de ce ai nevoie ca să reușești. Nu neglija școala, e importantă, dar în același timp urmează-ți visele și instinctele, pentru că te vor duce exact unde trebuie să ajungi.