Teen Press 
foto: Tehnoredactia R.C.T.P.
Ȋnainte de a ȋncepe, mi-am așezat cana fierbinte de cafea lȃnga mine. Asta e una din părţile mele preferate ale anotimpului cu princina. Liniștea și ȋmpăcarea cu sine de care ai parte. Dacă uneori te ȋntrebi cine ești, toamna ȋţi dă răspunsul. Dar, stai, școală… facultate… toamna e cȃh, lăsȃnd poezia la o parte.
Vine ca o zi de luni, cȃnd cu o seară ȋnainte ai parte de o petrecere ȋn stil hawaiian, te ȋntorci acasă ȋn zori de zi și ȋţi dai seama că ȋn scurt timp trebuie să te „trezești“ să mergi la liceu/facultate. Adică, cum e toamna? E pe neașteptate?
Nu… ca tu știai că luni la prima oră trebuie să te trezesti, că ȋncepe o nouă saptămȃnă, plus de asta, obligaţiile ȋși fac loc din nou ȋn viaţa ta. Atunci?
Ziua e mai scurtă, noile ȋnceputuri sunt nașpa, news feed-ul e plin cu statusuri introspective, link-uri care te redirecţionează spre „Wake me up when September ends“, haine ȋn plus, coafura nu mai rezistă atȃt de bine condiţiilor meteo avȃnd parte de inamicii numarul unu – vȃntul și ploaia. Plus că vremea capricioasă are și ea rolul ei, cei mai mulţi oameni sunt infulenţaţi de vreme, starea lor depinzȃnd de ea. Toate lucrurile respective duc la o semi-frustrare și dorinţa de mai bine.
Poate să fie cald afară ca ȋn august pana ȋn noiembrie și oamenii tot privesc ȋn zare melancolici. Cam așa apre melancolia asta, cȃnd ȋţi dai seama ce bine era cȃnd singurul lucru inconfortabil era nisipul excesiv ȋn pantofi. Hai, spuneţi că nu e așa!
Cred că e vorba despre chestia asta pe care o au unii… Felul ȋn care te bucuri de viaţă.
Cui ȋi pasă că mai sunt „n“ zile pȃnă la primul ghiocel sau pȃnă la 1 mai?
„Viaţa este ceea ce ni se ȋntȃmplă ȋn timp ce noi suntem ocupaţi să facem planuri.“
