Teen Press 
foto: Tehnoredacția R.C.T.P.
Nu acum mult timp aşteptam tramvaiul după ce terminasem orele, iar lângă mine au venit vreo trei băieţi de la clasa a V-a. Parcă îi văzusem pe holurile liceului, dar ce mi-a atras atenţia în acea zi e că ei nu stăteau de vorbă cum fac, în general, copiii de vârsta lor, ci fiecare dintre ei se juca pe câte un smartphone.
M-am uitat destul de sceptic la această scenă, dar ce să-i faci? Noi suntem generaţia care s-a născut cu laptop-ul în braţe şi cu telefonul mobil în buzunar. Bine, poate că atunci când eram noi de vârsta lor, lucrurile erau mai atenuate, căci nu aveam posibilităţile copiilor de astăzi. Totuşi, acest fapt nu ne împiedică acum să preferăm tehnologia în locul persoanelor.
Tind să generalizez, pentru că asta văd mai peste tot – în metrou toată lumea stă cu ochii în câte un ecran, fie el de telefon, iPad, iPod etc., la cafenele lumea nu ştie cum să dea check-in-uri mai repede, să facă poze sau să îi arate prietenei ce a mai postat tipul X, la liceu dacă nu avem Wi-fi e tragedie şi tot aşa.
Pe lângă asta, voi aţi observat cumva câtă lume este nemulţumită de orice este posibil? Pe mine una mă enervează oamenii care se plâng neîncetat de problemele existenţiale ale vieţii lor, dar nu fac nimic pentru a le schimba. Da, de acord, nu zice nimeni să găseşti acum un leac pentru cancer, dar când ştii că poţi să faci ceva pentru a-ţi fi mai bine, doar că îţi este lene sau nu ai tragere de inimă şi alte scuze din aceeaşi categorie, atunci lamentează-te în altă parte.
Ne-am obişnuit să primim totul de-a gata – noi, voi, prea mulţi. Sunt puţini cei care ştiu ce înseamnă să realizezi un lucru prin propriul efort şi probabil că de asta doar ei sunt cei care apreciază atât de mult ce au.
Pe de-o parte mă amuză cei care se plâng că nu iau Bac-ul, dar îi vezi în fiecare seară în Centrul Vechi, cei care se plâng că nu au unde să se angajeze, dar atunci când primesc o ofertă care nu le convine, spun că ei vor mai mulţi bani şi nu se mulţumesc cu atât sau cei care se plâng că s-au îngrăşat şi bagă Mc Puişor după Mc Puişor. De la ei am învăţat că, în viaţă, nimic bun nu se obţine uşor. Va trebui să te străduieşti şi să munceşti mult, indiferent ce vrei să realizezi. E ca la matematică – dacă e prea simplu, înseamnă că greşeşti undeva.
Aş vrea să ne bucurăm mai mult de lucrurile simple şi să găsim motive de fericire şi în cele mai banale activităţi. Eu mi-am redescoperit propriul motiv de bucurie, şi anume datul în leagăn. Da, pare ceva insignifiant, dar îmi face plăcere şi mă eliberez de stres, mă destind şi mă simt bine. Sunt convinsă că oricine poate face asta, în stilul lui, evident.
Şi încă ceva foarte important – nu mai aşteptaţi să vină fericirea la voi. Nu îl mai căutaţi pe Făt-Frumos, în speranţa că atunci când îl veţi întâlni, toate problemele voastre se vor evapora. Nu mai aşteptaţi cu nerăbdare doar zilele de weekend, pentru că rataţi toată săptămâna aşa. Găsiţi motive mici pentru fericirea voastră. Chiar dacă poate nu sunt de durată, au şi ele rostul lor.
