Dupa ce murim, poate o să luptam…

editorial 69

de Maria Tudor – redactor

Acum puțin timp, am sărbătorit 25 de ani de la revoluția din `89 pe care toți părinții și toți bunicii noștri au înfruntat-o cu capul sus și pe care toți cei născuți ulterior o cunosc de parcă ar fi luat și ei parte la ea. Faptul că știu în detaliu toate neajunsurile și mârșăviile vremii nu mă miră, dacă e să luăm în vedere numai mediatizarea care a început cu o săptămână înaintea aniversării de 25 de ani și a mai durat o săptămână după. Însă, te-ai fi gândit că acești „90`s kids“ au învățat ceva din tot ce au văzut și auzit în jur, nu?

Curios să fi fost să arunci un ochi asupra filmărilor din timpul revoluției sau măcar să-ți întrebi părinții și mare ți-ar fi fost mirarea când ai fi descoperit că puțini au fost tinerii care nu au ieșit în stradă ca să lupte pentru o viață mai bună în decembrie 1989. Am auzit multe povești care erau parcă suveniruri dintr-o altă lume, însă nu aș fi crezut că un tânăr cu toată viața înainte ar trece prin foc la propriu pentru dobândirea unui stil de viață ce, la vremea aceea, părea utopic.

Dar unde sunt acele spirite libere și viteze acum?! Poate am fost atât de impresionată de curajul tinerilor de atunci pentru că ochii mei nu au avut încă ocazia să vadă o astfel de generație dârză. Chiar dacă problemele cotidiene nu se pot compara cu cele de acum 25 de ani, acestea cu siguranță nu au încetat să existe, că doar e vorba de țara noastră. Dar, aparent, aceste impurități din ce în ce mai dese nu mai stârnesc același efect de repulsie în sufletul noii generații.

Apoi, mai e și chestia asta că românu` știe doar să dea din gură, la capitolul acțiune stând din ce în ce mai prost, așa că cine să-l învinuiască dacă el nu-și mișcă dorsala din fața televizorului ca să-și apere drepturile? Dacă aude că ar putea avea și probleme cu legea, facând scandal, păi nici nu mai iese din casă! Cum să stea el în frig cu orele pentru zece lei în plus la alocație/salariu? Ne închinăm și trecem mai departe.

O altă diferență este că, mai nou, junii pot să plece peste mări și țări fără nicio problemă și să ducă viața pe care și-o doresc acolo, fără să trebuiască să își șifoneze hainele aici. Tinerii de azi pot enumera 100+ de lucruri care îi deranjează în lumea în care trăiesc și încă 100+ de motive pentru care preferă să nu se amestece în problemele sociale cu care se confruntă zilnic. În mintea majorității circulă ideea că oricum un singur om nu poate muta munții din loc, însă ceea ce aceasta nu înțelege este faptul că o scânteie este tot ce este nevoie pentru a se aprinde un foc strașnic.

A trecut mult… 25 de ani mai exact, de când cineva nu a mai zis „Fuck the system!“ tare și clar, încât să îl audă o comunitate întreagă și să zdruncine din temelii actualul sistem, care oricum scârțâie. Cât timp va mai trece? Vom muri și vom vedea.

Leave a Comment