Cum sa… intri prin efractie in propria casa (si nu numai)

Cum sa... intri prin efractie in propria casa (si nu numai)

de Sabrina Canea – redactor
foto: Serviciul Tehnoredacție

Pot spune că trăitul la ţară are şi câteva avantaje şi, trecând peste ouă proaspete şi zacuscă ca la mama acasă, cel mai ademenitor lucru este venitul târziu acasă: dacă vii seara târziu de prin sat, poţi fi sigur că nu vei găsi uşa încuiată, şi cu atât mai puţin poarta. În caz contrar, poţi oricând sări gardul şi dormi prin curte sau pe unde apuci. Iar în cel mai rău caz te vei trezi lins de-o vacă, pentru c-ai adormit în şanţul din faţa porţii, însă aici mai intervine şi-un factor alcoolic, dacă mă întrebi pe mine.

De câte ori nu vi s-a întâmplat să pierdeţi vremea până seara târziu p-afară sau să fiţi pe val la vreun majorat, şi când să mai daţi p-acasă, hopa! Unde-i cheia? Nu pot fi singura. Şi de fiecare dată când mă găsesc în faţa uşii înjur şi am de ales: bat la usă şi după bate şi uşa înapoi la mine (hehe, fizică!), ori stau în poziţie bipedă şi aştept să-mi răspundă sor-mea la telefon. Niciuna dintre variante nu e genială.

De la ultimul incident încoace, m-am enervat şi mi-am zis „bă, gata! Ori îmi iau chei ori fac pe agentul FBI!“. Ca să fiu sinceră, am tot căutat seturi de spart uşi – de folosit în scopuri nobile, bineînţeles. Surprinzător, am găsit ceva şi mai bun!

Ştiţi şmecheria aia veche de prin filmele din ’90 cu acul de siguranţă şi agrafa de birou? Să fiu a naibii, da’ chiar merge! Ce-ţi trebuie ca să faci asta? O agrafă de birou, sau mai multe, depinde câte rupi, şi un cârlig, obiect încovoiat la capăt – vezi şi tu ce mai găseşti prin cutia de scule a lui taică-tu.

Bine, bine, ideea de bază este următoare: cârligul ăsta (merge şi o şurubelniţă, dar mai micuţă, ca să intre-n broască) se bagă în broasca uşii, iar cu agrafa de birou împingi deasupra cârligului. Fii sigur că nu-ţi va ieşi din prima. În primul rând, agrafa trebuie arcuită. Îndoai-o astfel încât să semene cu o cheie. Dacă te ajută cu ceva, îl poţi modela cu mici semicercuri sau în zig-zag. În al doilea rând, nu există un mod anume în care să învârţi agrafa de birou. Pur şi simplu o roteşti în broască până se deschide. Da, în timp îţi vei forma mâna, dar să sperăm că n-ai nevoie de antrenament.

Ce se poate întâmpla naşpa? Să te-audă tac-tu cum descui uşa, să se transforme în Bruce Lee de Bucureşti, numai că mult mai panicat, şi să vină într-un suflet la uşă, dându-te pe spate (la propriu) cu noile lui figuri cu bâta de baseball. Şi să recunoaştem, taţii mereu visează la un astfel de moment de glorie, moment care poate se va termina cu un cap spart.

Ce se întâmplă dacă foloseşti acest „truc“ şi pe clanţele altora? Păi, dacă vrei să faci mişto de un prieten, mai e cum mai e, dar dacă ai planuri malefice, şi mai esti şi prins, ţi se poate îndeplini o eventuală dorinţă: să fii coleg de cameră cu Becali. Promit să te-nvăţ cum să vinzi mai eficient la negru autografe de-ale lui!

Leave a Comment