Teen Press 
Şi în numărul trecut am vorbit despre cum faci autostopul. Azi povestim despre cum să vă comportaţi după ce v-aţi urcat în maşina omului, dar şi despre ce tipuri de oameni ar putea să vă deschidă portiera.
În primul rând, trebuie să subliniez faptul că la ocazie nu se dau bani. E destul de logic de ce. Totuşi, în România sunt destui şoferi dornici să-şi tragă foloase şi ar fi în stare să vă dea şi două palme dacă nu le plătiţi cât vor ei. Nici parteneri grozavi de conversaţie nu sunt, aşa că cel mai bine îi evitaţi.
Înainte să vă urcaţi în maşina cuiva, specificaţi nu numai locul în care vreţi să ajungeţi, ci şi faptul că nu aveţi bani. Dacă stă la tocmeală, nu-i OK. Un şofer de treabă nu ţi-ar cere un leu nici în ruptul capului; din contră, s-ar putea să insiste să-ţi mai facă şi cinste cu o ciorbă. Nu de alta, dar unii dintre ei au mers cu stopul toată viaţa, ştiu cum e. Alţii doar caută parteneri de taclale, că le e urât să meargă ore în şir de unii singuri. Iar tu trebuie să te arăţi partenerul de conversaţie perfect pentru oricare dintre ei. Chiar dacă nu eşti prea vorbăreţ din fire, arată-te deschis şi probabil ai să auzi cele mai amuzante anecdote şi fantastice poveşti.
Românii n-au aşa o cultură a autostopului – mulţi se tem să ia autostopişti. În acelaşi stil, mulţi nu „fac ocazia“ de teama şoferilor psihotici. De fapt, singura chestie mai dubioasă apare dacă eşti tipă singură – atunci presupun că regula băgatului în porumb ar putea să se aplice. Mai bine nu rişti şi îţi cauţi un companion de drum. Dacă sunteţi doi, în special băiat şi fată, riscurile de a se întâmpla ceva, orice, sunt minime.
Şi atunci „ia-mă, nene!“ rămâne doar un mod de transport mai comod, mai rapid, mai ieftin. Recomand ocazia cu căldură oricărui licean sau student lipsit de sume substanţiale în buzunare, dar destupat frumos la minte.
