Teen Press 
Minciuna: nu poți trăi fără ea, nu poți trăi cu ea. Este răul care ne face bine. Cu toții am mințit și cu toții vom mai minții de acum în colo. În acest articol nu voi demostra cât de bine sau cât de rău este să minți. Nici nu voi spune cât, cum, când și unde este acceptată minciuna. Acesta este un articol în care voi prezenta o problemă care ne privește pe toți.
În ultimele decenii lumea a devenit din ce în ce mai sceptică. Întrebări precum: „Dacă ma minte?“ apar din ce în ce mai des. Contracte se desființează, cupluri se despart, prieteni se ceartă, iar toate acestea din cauza minciunii. Întrebarea care apare, aproape automat, este: „Cât de bine ne face minciuna?“
Păi, ar putea spune unii, minciuna mă ajută să scap de teme, să trec la mate, să scap de cicăleala mamei, să scap de suspiciunile lui „iubi“, etc. Ne confruntăm cu această viziune care nu este atât de benefică pe cât pare. Să dau un exemplu: nu ți-ai făcut tema la matematică și scapi cu ajutorul unei minciuni. Dar, să zicem, că tocmai exercițiile pe care le-ai avut în temă îți pică la un test. Ce faci? Cine a pierdut? Cine plătește?
Ce este alarmant este că nu numai tinerii mint. Ne confruntăm cu oameni în toată firea, care mint. Spre exemplu, ești la serviciu. Acum ești om responsabil, cu salariu. Nu mai ești un mucos care stă într-o bancă cuminte ci ești un adult care se auto-susține. Și când stai tu și te gândești la toate acestea în biroul tău, vine șefu’. Și șefu’ te întreabă pe un ton mai fericit sau mai autoritar unde este raportul X. Și atunci, castelul de nisip a căzut. Te simți la fel ca la școală. Parcă, dacă te uiți mai bine șefu’ seamănă cu unul din profesorii care te enervau. Din momentul acesta frica ia locul rațiunii. Încep să îți transpire palmele, gâtul ți s-a uscat. Ești atât de panicat încât apelezi la medota care știi că mergea și pe vremea cand erai la școală: minți. Și, poate scapi, poate nu scapi. Dar din acel moment, ești tot acel elev care se simte amenințat de profu’ Y și faci orice pentru a scăpa.
Am spus la începutul articolului că nu voi demonstra cât de rea sau bună este minciuna. Tot ce vreau să transmit este că o minciună spusă face ca urmatoarea minciună să vină și mai ușor. Și apoi vine și următoarea și tot așa. Iar într-o zi ne trezim la Z ani, că de fiecare dată când cineva încearcă să ne scoată din zona noastră de confort, mințim.
Până la următoare critică, vă provoc să faceți un exercițiu: încercați să mințiți cât mai puțin! Vă va ajuta să înfurntați lumea cu curaj.
