AVC: Contra – Plecatul din tara

AVC: Contra - Plecatul din tara


AVC: Contra - Plecatul din tara

de Raluca Băceanu – redactor
foto: Marius Dobre – colaborator foto

A fost o vreme când era doar o fiţă plecatul din ţară, fie pentru a studia la cine ştie ce universitate, fie pentru a-ţi găsi un job.
Şi cei care plecau nu o făceau neapărat pentru că aici nu le-ar fi fost bine, ci doar din ambiţie, vrând într-o oarecare măsură să capete un nou statut social.
Bine, şi acum aceste lucruri sunt valabile, dar şi dorinţa de a trăi într-un stat democrat (unul în care acest lucru se vede, unde nivelul de trai este mai ridicat faţă de cel de la noi) este un factor principal pentru care tinerii vor să plece din România mâncând pământul.

Sunt total de acord cu cei care vor să studieze în afară.
Chiar îi respect şi sper să înveţe lucruri ce aici ar fi inaccesibile. Dar, fraţilor, să vă întoarceţi în ţara asta, aşa cum e ea, ca s-o schimbaţi!
E trist să vezi cum a devenit un curent, ca să nu spun că parcă toţi tinerii din generaţia mea au aceeaşi gândire.
„Eu vreau să învăţ, să ajung departe, să am bani şi tot ce îmi doresc, dar nu în România fiindcă e imposibil şi corupţia se află peste tot.“

Cine zice că e imposibil ca aici să te realizezi? De ce trebuie să ne demoralizăm din start şi să lăsăm undeva adânc în noi dorinţa de a schimba ceva în sistem, atât de adânc încât nu mai suntem conştienţi de acea dorinţă? De ce?
De ce să nu începem să ne facem planuri, să încercăm să găsim soluţii şi, de ce nu, să găsim persoane care poate chiar vor să facă ceva bun din România?

Am ajuns să mă simt o străină în propria mea ţară, faţă de propria mea generaţie, doar fiindcă eu vreau să rămân şi să fac ceva folositor celor care încă îmi împărtăşesc mentalitatea.
Stau şi mă întreb: oare e ceva în neregulă cu mine? Sunt chiar atât de optimistă în lucruri care ţin de imposibil sau sunt realistă spunând că e posibil să reuşesc? Şi nu doar eu, ci toţi care în momentul ăsta vor să contribuie în ţara lor? Fiindcă, DA! E ţara NOASTRĂ! Noi putem face atât de multe, putem ajunge atât de departe! Şi unde ne oprim? Ce ne face să stagnăm şi să nu acţionăm? Faptul că la putere şi în toate funcţiile cheie din acest stat nu se află decât incompetenţi?

Eu zic că dacă un incompetent poate, poate şi unul inteligent dacă vrea. Căci aici nu e vorba decât de dorinţă! Trebuie să vrei mai întâi. Şi vei vedea că, având o atitudine fermă, mânată de o voinţă puternică şi un ideal, sau mai multe idealuri, vei reuşi. Noi vom reuşi. Trebuie doar să ne păstrăm principiile de acum, să ne păstrăm intact simţul dreptăţii.

Poate că suntem câţiva înotători în oceanul ăsta de corupţie din statul nostru, şi chiar aşa e. E greu să nu te scufunzi când peste tot în jurul tău calea cea mai uşoară e să renunţi şi să te duci la fund. Dar, acolo jos, în acel abis, nu se găseşte nimic care să merite osteneala. De aceea trebuie să continui, să înoţi până găseşti un petic de uscat. Acolo trebuie să ajungem.
Şi ce dacă la început te simţi singur, că faci tot ce faci pentru un neam ce oricum pleacă şi se duce departe unde totul e mai uşor? Oare e mai uşor să trăieşti în ţara altuia, unde găseşti o altă cultură, alte credinţe? Crezi că vei reuşi aşa uşor în afară? Crezi că oceanul de corupţie se întinde doar peste România?
Să fim realişti şi în această chestiune. Peste tot e greu. Şi te vei simţi străin. Dar ca să te simţi străin în propria ta ţară, eu zic că e cel mai rău. Şi trebuie cumva remediat.
Să gândim puţin altfel… Dacă reuşim aici, putem oriunde. Dacă reuşim undeva, acolo, ei bine, aici nu avem cum să reuşim, nu am mai avea când.

Chiar te vei simţi bine ştiind că tu, cetăţean, vei contribui la binele unei alte ţări, şi nu a ta, când încă în ţărişoara ta natală se zbat oameni cinstiţi?
Hai să devenim puţin egoişti şi orgolioşi când vine vorba de ţara noastră. Hai să nu ne mai plângem că totul merge rău şi că trebuie să fii corupt ca să reuşeşti. Hai să încercăm să găsim în noi dorinţa de a lupta cu răul de la bază. Să reuşim în justiţie, pentru a nu mai spune că ea este oarbă. Să modificăm legi, ca să nu le mai numim interpetabile. Şi tot aşa… Să vorbim deschis despre ce vrem, ce nu ne place aici şi poate vom găsi oameni ca noi. Să ne unim şi să alegem domenii cheie. Dacă te simţi singur e mai uşor să fii luat de val. La propriu. Aşa că nu sta şi caută ceea ce e simţi în tine şi în alţii.

Gândiţi-vă: dacă au reuşit cei conduşi de dorinţa de a se înavuţi, de ce nu ar reuşi şi cei care sunt conduşi de puternice valori morale? Să fim serioşi, sunt atâtea cazuri în lume când oameni cinstiţi au ajuns sus şi fără să fi fost corupţi. Trebuie să avem încredere în noi, atâta tot. A, şi dacă te vei întreba cine sunt aceşti oameni, fiindcă nu ai auzit de ei, bagă bine la cap că partea semnificativă şi „semnificativă“ a mass-media nu are nimic de câştigat dacă ar face genul ăsta de oameni celebri, când, în prezent, alt gen de informaţii sunt la mare căutare. Cum spuneam mai sus, trebuie să ne alegem domenii-cheie… iar un domeniu în care informaţia dictează totul, este unul extrem de important… zic eu.

Şi cel mai important! După ce ai citit toate astea, alege: vrei să pleci şi să nu te mai întorci sau vrei să continui să înoţi?

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.