În primul rând pentru că poţi. Probabil te numeri printre cei care consideră că la şcoală, liceu sau poate facultate nu învaţă nimic, sau nu înţelege cu ce ar trebui să rămână din multitudinea de informaţii.
Să fii autodidact înseamnă să decizi singur care este subiectul sau domeniul ce te atrage şi să te documentezi pe cont propriu, dacă simţi că nu primeşti suficiente informaţii la şcoală, sau că nu e abordat deloc subiectul de către profi, deorece nu face parte din programă.
Profii nu sunt structuraţi să îi determine pe elevi să înveţe. Ei sunt structuraţi să predea.
Pot să afirm că după patru ani de liceu nu simt că am avut vreo revelaţie referitoare la ce abilităţi am. Nici nu am descoperit la ce facultate îmi doresc arzător să mă înscriu, în aşa fel încât, în mod simultan să îmi stârnească interesul, să mă pregătească pentru un job care să reunească toate talentele mele şi care nu în ultimul rând, să îmi aducă şi bani. În principiu nu există un astfel de ,,tărâm al făgăduinţei“, în niciun caz în România.
În al doilea rând, pe mine profii nu m-au determinat să descopăr materii care să îmi placă în mod deosebit. În schimb, m-au ajutat să îmi dau seama ce nu îmi place. Aşa că am căutat ceva care să mă atragă, convinsă fiind că e imposibil să trăieşti fără să simţi nevoia să faci ceva într-un domeniu.
De exemplu, treaba asta cu scrisul, nimeni nu ne învaţă la orele de română cum să scriem un articol, sau cum să scriem o poveste sau o recenzie, în schimb suntem învăţaţi de mici să desenăm nişte semne pe hârtie, care ar fi literele, din care sunt alcătuite cuvintele, care formează fraze şi care împreună pot face textul unui articol, al unui eseu sau al unei scrisori.
De obicei, nu ne e comod să facem efortul de a ne gândi cum să selectăm lucrurile care ne interesează din tot ce se presupune că învăţăm în timpul şcolii. Fapt ce se întâmplă deoarece oricum, toată lumea aude la televizor încă din şcoala generală, că e vina profilor, că nu ne dezvoltă competenţele şi că sistemul de învăţământ e prost organizat. Ceea ce e adevărat, dar nu scuteşte pe nimeni de vina că nu e bun la nimic. Există lucruri care par să meargă din inerţie în cadrul societăţii actuale, dar principiul inerţiei nu e un stil de viaţă. Consider că fiecare ar trebui să aibă impulsul care să îl determine să vrea să fie mai bun, să dobândească abilitatea de autocontrol asupra vieţii sale.
Aşa că, modalitatea optimă de a evolua exclude, în opinia mea, parazitarea în bănci. Şcoala are rolul de a ne ghida, iar atâta timp cât nu există o reţetă perfectă pentru cum să atingem un grad de împlinire cât mai mare în viaţă, este imposibil ca şcoala să scoată numai tineri gata formaţi. A fi autodidact poate însemna de la a căuta informaţii mai pertinente despre ce a predat proful la oră, până a aprofunda în întregime un subiect nou.
Comoditatea de a trăi fără să îţi pese de nimic nu este o soluţie, pentru că viaţa se întâmplă în afara zonei tale de confort.