Varujan Vosganian spune lucrurilor pe nume



de Raluca Băceanu – redactor
foto: Dan Nuţeanu – seminarist foto

„Poiana lui Iocan“ l-a adus în prim-plan joi, 23 februarie, pe fostul ministru al Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian.

Discuţia despre „chestiunile de mare urgenţă“, şi anume despre coerenţa politicii guvernamentale a început ex-abrupto.

Conform fostului ministru, în ultimii 20 de ani, „ne-am întors de unde am plecat“, intervalul de timp fiind văzut ca o buclă. Concret, Varujan Vosganian a evidenţiat această buclă ca având trei perioade distincte pe intervalul 1997-2012. Din ’97 şi până în 2003, România a cunoscut o pantă descendentă, negativă; din 2003 până în 2008, ţara a traversat o perioadă pozitivă, apoi, până în prezent, a cunoscut un cert regres.

În contextul acestei părţi a discuţiei, Vosganian a adresat o întrebare: „Când vom atinge potenţialul economic din 2008?“ Răspunsul a venit tot din partea domniei sale: în 2014.




Privind beneficiile şi dezavantajele aderării la U.E. în 2007, Vosganian a început prin a afirma că „suntem complementari, nu competitivi în U.E.“. A continuat prin a aduce în vedere migraţia forţei de muncă spre statele europene, dar şi garanţia democraţiei. Principalul obstacol, conform lui Varujan Vosganian, rămâne competitivitatea.

Criteriile aderării sunt de două feluri: nominal (cel care se referă la tratatul de la Maastricht şi la prevederile acestuia: deficitul bugetar trebuind să nu depăşească un maximum de 3%, inflaţia, de asemenea, trebuind să nu treacă de 2,5-3%, datoria publică să nu fie mai mare de 60% din P.I.B., iar fluctuaţia să nu atingă un procent de 15%), şi cel real, care se referă la nivelul de trai şi la capacitatea unei ţări de a se implica în comerţul exterior.

România, în prezent, potrivit viziunii lui Vosganian, este ca Spania sau Italia de după cel de-al doilea război mondial. Domeniul privat se pare că este 90% dedicat străinilor, în condiţiile în care contribuţia României la U.E. este de peste un miliard de euro (!) şi că România a primit deja din partea U.E. 31 de miliarde de euro (!). Mai mult, comparând datoria externă din P.I.B. de 13% din 2008, cu cel actual de 40%, se constată clar anumite probleme, ce nu pot fi evitate sau contestate.

România, afirmă Vosganian, trebuie să aibă o dezvoltare rapidă, altfel ţara este condamnată la „o poziţie ingrată“.
Fostul ministru justifică afirmaţia „2012 a început prost, economia este crispată“. În plus de asta, Vosganian crede că „România este văzută ca un spaţiu al izolării şi al deznădejdei“ de către cetăţenii ei. Domnia sa chiar declară, în sprijinul afrimaţiei precedente, că „este o iluzie să se creadă că România se va salva cu ajutorul clasei politice“.




România, fiind o societate fragmentată, are anumite viziuni asupra bogăţiei, care este văzută ca o excepţie, spre deosebire de alte societăţi europene care văd sărăcia precum o excepţie. Însuşi Varujan Vosganian spune „sărăcia e condiţia umană pe care şi-o asumă majoritatea românilor“. Din ’90 încoace nu se poate spune că situaţia s-a îmbunătăţit prea mult. Chiar dacă în prezent 40% din populaţie locuieşte în mediul rural, trebuie conştientizat faptul că, deci, 40% din cetăţeni trăiesc undeva la limita dintre sărăcie şi o viaţă decentă.

„Dacă nu venim cu o schimbare prea repede, o să vă contaminăm şi pe voi“, mărturiseşte într-un ton mai degrabă trist decât tonul combativ pe care l-a avut pe tot parcursul discuţiilor. În acest context, Vosganian şi-a exprimat convingerea sa cum că, dacă manualele de istorie ar prezenta şi fapte din istoria mai recentă, poate elevii şi-ar schimba viziunea asupra lumii, conştientizând mai personal anumite evenimente istorice. Astfel studenţii prezenţi au aflat de cazul tulburător al Ralucăi Sălăjan, elevă la Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu“, ce a murit împuşcată în abdomen la 24 decembrie 1989, în zona Academiei Militare.

Vosganian a încheiat întâlnirea cu studenţii după aproximativ o oră şi jumătate captivantă prin subiectele abordate, afirmând în stilul său caracteristic (Varujan Vosganian este din 2005 vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor) cum că suntem, de fapt „stingheri într-o lume ostilă…“. Rămâne de văzut dacă tinerii, încă „necontaminaţi“, vor reuşi să salveze… ce mai este de salvat din România, fiindcă, rezumând discuţiile acestei întâlniri, tinerii au înţeles că încă se mai poate.

Album Facebook

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.