Am ajuns si la festivalul de teatru in limba spaniola!

text şi foto: Laura Ioana Tătaru – colaborator

În data de 23 februarie 2013 a avut loc cel de-al IX-lea festival de teatru şcolar în limba spaniolă la Palatul Copiilor din Bucureşti. Printre echipele participante s-a numărat şi cea a Colegiului Naţional „Iulia Haşdeu“, care s-a aflat sub minuţioasa îndrumare a profesoarei María Isabel Leal Moreno. Oare cum au decurs lucrurile? În rândurile ce urmează am să vă expun principalele momente de pe parcursul piesei lor, initulată „El cianuro… ¿solo o con leche?“ (traducere: „Cianura… simplă sau cu lapte?“).

Înainte de toate, trebuie precizat că piesa este o comedie neagră în două acte scrisă de Juan Jose Alonso Millan. Locul desfăşurării acţiunii piesei cuprinde regiunea Zaragoza (Spania), iar timpul are drept reper Seara Tuturor Sfinţilor. Personajele, nu foarte numeroase, (doar 8 actori au avut şansa să intre în pielea acestora) sunt menite pentru a reliefa tipuri umane ce evidenţiază tristeţea (personajul Adela), autoritatea (personajul Laura), voioşia şi bunătatea (personajul Justina), seriozitatea şi responsabilitatea (personajul Enrique), viclenia şi spiritul monden (personajul Marta), simplitatea şi nonşalanţa (personajul Llermo) şi bârfa (personajul Socorro).

Intriga acestei piese se declanşează în momentul în care Adela şi Laura, surori fiind, hotărăsc să îl omoare pe Don Gregorio, bunicul lor prezent în scenă prin sforăieli, folosind un leac ce trebuie cernut în cafea, cianura, adusă de către Justina de la Doamna Matea. Justina ajunge acasă, publicul fiind părtaş la tratamentul crud pe care Laura i-l aplică, palme peste ceafă de câte ori râde sau iese din tiparele „normalităţii casei“. Aceasta se dovedeşte a fi o ardentă admiratoare a lui Franz Kafka, livrând alături de unul din romanele sale o pungă plină cu cianură. Pe când surorile visează la viitorul lor de călătorii, odată cu moartea bunicului, planurile le sunt întrerupte de Enrique şi promisa sa Marta, ce vin într-o vizită neaşteptată, aducând cu ei un geamantan, un diplomat şi o cutie de pălării.

A doua parte a piesei are în vedere priveghiul bătrânului. Llermo şi Socorro, o vecină, pun întrebări despre ultimele clipe ale seniorului, consumând mâncarea pregătită pentru toţi invitaţii. Aici publicul află că ultimele cuvinte ale lui Don Gregorio au fost „Nu mai există cale de întoarcere“, însă nemulţumit, Llermo spune că mai interesant era ca bătrânul să urle „Knock, knock, knocking on Heaven’s door“, celebra piesă a trupei Guns’n’Roses. În acel moment în sală au răsunat notele acute ale melodiei! Într-un final se dovedeşte că moartea bunicului a fost o înscenare, acesta ieşind viu şi nevătămat din ascunzătoarea sa şi furând diplomatul cu bani şi cutia cu pălării, recuperate mai târziu de către Llermo.

Vine astfel momentul adevărului. Se află că Marta este căsătorită cu un milionar (care de fapt era făcut felii), dar că-l iubeşte pe Enrique. El le explică surorilor cum a plănuit totul cu bunicul, cum în locul său în siciriu este trupul Satirului (un bărbat încântător ce a picat în plasa surorilor Adela şi Laura şi a murit după ce a băut cianură) şi cum acesta i-a păcălit pe toţi, furând milioanele soţului Martei din diplomat, lăsându-i doar cu mortul tranşat.

Justina le aduce surorilor şi vărului cafea, îndulcită cu cianură, ea crezând că aceasta este zahăr. Cei trei mor, iar Marta pleacă din casă, fără a observa decesele, zicând că ceea ce a făcut nu e bine, că totul a fost o nebunie. Justina nu-şi dă seama de omuciderile comise şi se joacă cu păpuşica ei. Cu alte cuvinte, soarta pe care o doreau cele două surori bunicului lor s-a întors vehement asupra lor, lăsând în urmă un deznodământ tragic.

Printre melodiile care au mai încântat urechile spectactorilor se numără şi Cher – „Welcome to Burlesque“, Liza Minelli – „Life is a Cabaret“ şi Michel Telo – „Ai Se Eu Te Pego“, ultima ridicând şi îndemnând persoanele din sală să danseze în sincron cu actorii! Finalul a reuşit să culmineze cu un ropot imens de aplauze ce au cules zâmbete şi mulţumiri de pe chipul trupei din Haşdeu!

Felicitări tinerilor actori pentru prestaţia şi devotamentul de care au dat dovadă! Au reuşit să le arate tuturor că trupa Colegiului Naţional „Iulia Haşdeu“ reuşeşte de fiecare dată să culeagă laurii şi să se remarce în mod pozitiv, indiferent de circumstanţe! Ole!