Teen Press 
foto: www.imdb.com
Înainte de toate, vreau să vă atenționez că acest film va face ca viețile voastre amoroase să arate foarte mizerabil, așa că dacă o să ajungeți în depresie până la sfârșitul filmului să nu spuneți că nu v-am zis. Acest lucru este valabil, în special, pentru fete.
Bun, și acum să trecem la lucruri mai serioase, cum ar fi: despre ce e vorba mai exact. Mia Hall, interpretată de Chloë Grace Moretz, este o adolescentă de 17 ani care s-a născut într-o familie de rockeri. Cu toate acestea, Mia nu a fost niciodată atrasă de lumea părinților ei, fiind îndrăgostită peste măsură de violoncel. De acesta și de Adam, bineînțeles, jucat de Jamie Blackley. Adam nu numai că este cel mai celebru tip din oraș, dar și cel mai frumos, galant, seducător, blând, iubitor băiat pe care nu îl veți găsi nicăieri pe pământul ăsta! Oh, și este și un super cântăreț, dacă vă puteți închipui.
Însă, toată magia este spulberată de un accident de mașină, din care, nici părinții Miei, și nici fratele ei, Teddy, nu scapă cu viață. Mia se află, la rândul ei, în comă, însă reușește să privească totul din afară, trăind o experiență extracorporală. În rest, tot filmul este alcătuit numai din flashback-uri, care sunt pe post de argumente pro și contra de ce ar trebui să rămână în viață.
Povestea în sine nu pot să zic că iese din tipare, clișeele fiind prezente la tot pasul, dar mi-a plăcut enorm componenta centrală a filmului: muzica. Nu cred că am mai auzit un violoncel și o chitară la un loc, dar asta nu înseamnă că nu sună grozav împreună. Dar, să nu credeți că această asemuire este pură coincidență, ci este menită să reprezinte perfect povestea de iubire a celor doi. Măi să fie! Până la urmă, elementele contrarii chiar se atrag.
Cu toate acestea, pe măsură ce povestea avansează, muzica va ajunge pe planul secundar, făcând loc pentru iubirea dintre Mia și Adam. Bănuiesc că atunci când vine vorba de viață și moarte doar iubirea te poate salva, iar, în cazul Miei, singurul lucru care o încurajează să lupte.
Chiar dacă povestea, pe cât de sentimentală, pe atât de banală, lasă de dorit, trebuie să recunosc că regizorul J.R. Cutler și-a făcut treaba pentru că „Dacă aș rămâne“ este un film bine făcut, iar actorii s-au ridicat și ei la înălțime. Scenariul, creat de Shauna Cross și de Gayle Forman, este unul destul de bunicel. Acesta este ba ironic, fiind printre puținele momente când mi-am dat seama că oamenii ăștia chiar au fost inventivi când au scris scenariul, ba plin de clișee, când îmi retrăgeam toate cuvintele și îmi venea să-mi trag o palmă, dar una peste alta nu pot să zic că mi-a displăcut.
Trăgând linie și adunând toate plusurile și minusurile, filmul „Dacă aș rămâne“ este unul bun, după părerea mea și celor de la IMDB, dar cu o poveste care îl cam trage în jos. Însă, chiar merită văzut și mie una mi-a dat o stare de bine și a avut o influență pozitivă asupra mea. Drept dovadă, tot ce voiam să fac după ce s-a terminat era să merg la un concert de muzică clasică.
