„Suflete pereche“ – Cecilia Ahern

„Suflete pereche“ - Cecilia Ahern

de Andra Măciucă – redactor
foto: www.pravaliacucarti.ro

Cã tot ne aflãm ȋn luna iubirii, ȋţi adresez o ȋntrebare, aparent simplã: tu te-ai ȋndrãgostit vreodatã de cel mai bun prieten/cea mai bunã prietenã? Indiferent de rãspuns, dacã ai deschidere cãtre poveşti de iubire spumoase, pline de umor şi totodatã emoţionante, te vei ȋndrãgosti la prima vedere de cartea Ceciliei Ahern – „Suflete pereche“.

Probabil cã noţiunea de „suflete pereche“ este destul de greu de „digerat“ de cei mai mulţi dintre noi… dar, hei, se spune cã dragostea trece prin stomac, aşa cã de ce nu am ȋncerca sã ȋnţelegem şi acest concept?

Alex (medic cardiolog) şi Rosie, prieteni din copilãrie, au fost nevoiţi sã ȋşi separe drumurile când el s-a mutat cu pãrinţii sãi. Deciziile greşite, ironia sorţii şi frica de a recunoaşte chiar şi faţã de ei ȋnşişi adevãratele sentimente pe care le aveau unul pentru celãlalt, i-au ȋmpiedicat sã fie ȋmpreunã.

Fiecare urmeazã cursul firesc al vieţii, rând pe rând ȋşi întemeiază o familie, însă într-un anumit punct realizeazã faptul cã existã un gol lãuntric pe care nici mãcar satisfacţia pe plan profesional nu ȋl poate umple.

Stilul captivant al scriitoarei este ȋmbunãtãţit considerabil de structura cãrţii, aceasta fiind formatã, ȋn mare parte, din scrisori, mesaje și email-uri.

În final, firul poveştii te pune pe gânduri: meritã sã-ţi iroseşti viaţa alãturi de persoane nepotrivite, doar pentru cã nu ai curajul sã faci un lucru la momentul potrivit? Cât de mult eşti dispus sã rişti şi ce preţ are fericirea? Şi, cel mai important… putem clãdi o relaţie împletind-o cu o prietenie puternicã sau renunţãm, paralizaţi de frica pierderii persoanei iubite?

Vã las sã savuraţi o mostrã dintr-o carte care, deşi accesibilã, ȋşi lasã amprenta asupra celor mai sensibili dintre noi, nu ȋnainte ȋnsã de a vã recomanda sã o citiţi!

„Alex, tu eşti doctor de inimi. Cunoşti inima pe de-a-ntregul, pe dinăuntru şi pe dinafară – ce poţi face când cineva are inima zdrobită? Ai vreun tratament pentru asta?“

„La ȋnceput aveam atâtea de recuperat cã turuiam o sutã de cuvinte pe secundã, de abia aşteptând sã sfârşeascã celãlalt ce avea de zis ca sã trecem la alt subiect. Apoi am ȋnceput sã râdem. Am râs foarte mult. Apoi râsul a ȋncetat şi s-a fãcut tãcere. O tãcere ciudat de liniştitoare. Ce naiba era?

Era ca şi cum lumea s-ar fi oprit din mers ȋn clipa aceea.

Ca şi cum ȋn jurul nostru nu mai era nimeni. Uitasem tot ce era acasã. Era ca şi cum acele câteva minute din aceastã lume au fost create doar pentru noi şi tot ce puteam noi face era sã ne privim unul pe celãlalt. Era ca şi cum el m-ar fi privit pentru prima datã. Mã privea ȋncurcat, dar era amuzat. Asa simţeam şi eu. Pentru ca stãteam pe iarbã cu Alex, prietenul meu cel mai bun şi priveam faţa, nasul, ochii şi buzele lui Alex, cel mai bun prieten al meu, dar pãreau altfel. Aşa cã l-am sãrutat.“

„Ceea ce pare tragic acum nu va mai fi o problema peste câţiva ani. Ai doar şaptesprezece ani. Tu şi Alex aveţi toatã viaţa ȋn faţã ca sã recuperaţi timpul pierdut. Ȋn definitiv sufletele pereche rãmân ȋntotdeauna ȋmpreunã. Bethany va fi uitatã cu desãvârşire. Fostele prietene sunt uitate uşor. Cele mai bune prietene rãmân cu tine pe veci.“

„Mã trezesc dimineaţa şi simt cã ȋmi lipseşte ceva, cã ceva nu e ȋn regulã şi ȋmi trebuie ceva timp sã realizez ce… apoi ȋmi amintesc. Cel mai bun prieten al meu a plecat. Singurul meu prieten. Ce prostie din partea mea sã mã bazez pe o singurã persoanã. Acum totul se ȋntoarce ȋmpotriva mea.“

Leave a Comment