Roll it! – The Dark Knight (2008)

de Andrei Antonescu – redactor

„Ori mori ca un erou, ori trăieşti suficient încât să devii un ticălos“. Christopher Nolan a început din 2005 să creeze o serie de filme, bazate pe un erou foarte apreciat de fanii benzilor desenate şi de lume în general. Este o trilogie realistică, bine închegată şi inteligent structurată. „The Dark Knight“ se poate compara, din anumite puncte de vedere, cu filmul original, creat de Tim Burton, dar rămâne în continuare ceva original.

„Batman Begins“ (2005) a doborât multe bariere în realizarea unui film de genul ăsta. A fost o viziune proaspătă,
serioasă, întunecată şi a abordat nişte teme foarte profunde. Şi gândesc în termenii ăştia: aşa cum „Superman“ a adus genul respectiv în faţa publicului şi a adus ceva inovator în cinematografie, „The Dark Knight“ a perfecţionat asta. Aşa trebuie să arate un film bazat pe o bandă desenată!

Bruce Wayne (Christian Bale) se ocupă în continuare de scursurile din oraşul Gotham, în sfârşit iniţiat în bătălia împotriva crimei. În scurt timp, oraşul Gotham este terorizat de Joker (Heath Ledger) şi anarhia se dezlănţuie pe străzi. Comisarul Gordon (Gary Oldman) şi procurorul Harvey Dent (Aaron Eckhart) formează, împreună cu Batman, un trio al dreptăţii şi sunt hotărâţi să le pună beţe în roate mafioţilor din Gotham. Din păcate, se pare că Joker dispune şi de o inteligenţă pe măsura actelor lui de teroare, aşa că trage nişte sfori şi reuşeşte să dezlănţuie iadul pe pământ şi, în acelaşi timp, să domnească peste el.

De ce a ales Christopher Nolan un personaj lipsit de acel univers fantastic, cu super puteri şi ticăloşi care vor în mod clişeic doar să conducă sau să distrugă lumea?

Pentru că este realist – Batman este un personaj atât de puternic, pentru că se luptă cu nişte forţe inimaginabile şi se foloseşte de inteligenţa sa şi de ajutorul unor oameni cu inima mare. Prin prisma fricii sale, răzbună oraşul şi locuitorii săi. Filmul ăsta este relatat dintr-un punct de vedere foarte agresiv, brut şi nu menajează spectatorul. Intri într-un teritoriu în care societatea este deja împărţită între sentimente de eroism şi egoism. Fiecare personaj din acest film are o sarcină emoţională greu de controlat şi este testat din toate punctele de vedere. Sunt multe minciuni şi deziluzii la mijloc. Este un film plin de acţiune, plin de interpretări geniale, şi foarte profund.

Pentru că a venit vorba de interpretări, regretatul Heath Ledger este magnific în absolut fiecare scenă. Şi da, cred că mă număr printre persoanele care au fost puţin sceptice la început vizavi de Heath Ledger şi sunt al naibii de fericit pentru că m-am înşelat. Nu numai că a întrecut cu totul interpretarea lui Jack Nicholson (deşi rămâne în continuare printre interpretările mele favorite), dar el a şi făcut personajul mai misterios şi i-a oferit o latura tragica. Pare a fi un personaj închis în lumea sa, construită de anumiţi factori vicioşi din copilaria lui. El este un monstru, fără drept de apel, şi modul lui de relaxare constă în a privi lumea cum arde.

Christian Bale, ca de obicei, s-a descurcat excelent, deşi oferă personajului Batman o deschidere emoţională, prea frecventă. Deşi mulţi se pot identifica cu trăirile lui, iar suferinţa lui este justificată. Într-un anumit fel slăbeşte personajul, din punct de vedere psihic, şi apare destul de instabil în faţa spectatorilor. Da, asta denotă umanitate, dar tot este un super-erou şi nu este tratat ca atare.

Personajul lui Aaron Eckhart, Harvey Dent, este „the good guy gone bad“. Iniţial porneşte ca un om în căutarea dreptăţii şi le declară război infractorilor din Gotham, dar pe parcursul filmului îşi pierde speranţa la o familie şi la pensie. Este convins destul de uşor de Joker să se răzbune, iar de acolo tragedia personajului începe să se revarse. În mod ironic, reprezenta un simbol de speranţă, la fel ca Batman. Dar este o diferenţă – Harvey Dent nu se ascundea, era cât mai apropiat de logică şi normalitate, iar oamenii înţelegeau asta, nu le era frică. Batman este misterios. Din păcate, oricât de multe ar oferi, rămâne în continuare un om care îşi face singur legea şi este diferit, ştim destul de bine cât de „bine“ sunt primiţi oamenii de genul ăla.

Din distribuţie mai fac parte şi: Gary Oldman, Michael Caine, Maggie Gyllenhaal, Morgan Freeman, Cilian Murphy, Michael Jai White, Eric Roberts. Toţi sunt extrordinari.

Există câte o semnificaţie morală în fiecare scenă şi trebuie să fii extrem de atent. Una la mână, pentru că este un film greu de priceput, din punct de vedere etic. A doua la mână, pentru că este un film foarte bun şi te pregăteşte pentru ultima peliculă din serie, care de-asemenea, merită atenţia ta. Este unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

Ce trebuie să înţelegi, la „The Dark Knight“, este că linia dintre bine şi rău este foarte fină şi fiecare gest sau cuvânt face diferenţa. Într-un final, dacă nu aţi văzut filmul, este rău. Aşa că: why so serious?