Teen Press 
foto: Gilda-Elena Comârzan – redactor
Pe timp de vară, când toţi şi toate se mută cu reşedinţa la mare, pe plajă, când oraşul devine sufocant, când happening-urile se ţin lanţ pe alte plaiuri, în Capitală totuşi mai există speranţă.
Joi seară, în deja cunoscutul Club Control, promotor al muzicilor faine, Kumm ne-au adunat de prin alte baruri şi terase pentru a asculta câteva minute de muzică bună.
În deschiderea concertului am avut plăcerea de a-i asculta pe cei de la The Division of Joy care sunt, după cum sugerează şi numele, o formaţie tributară legendei Joy Division. Dacă vreodată veţi ajunge la un concert al acestei trupe să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. Cei patru membri ai trupei sunt plini de viaţă şi au reuşit să ridice în picioare oamenii care erau aseară în club. Vocea lui Gabi Andrieş se mulează perfect pe modelul pe care şi l-au propus – în unele momente din cadrul piesei „She’s lost control“ chiar puteai să-ţi imaginezi că Ian Curtis este cel de pe scenă.
Chitara lui Janin Pasniciuc deborda de energie pe melodii precum „Digital“ sau „Shadowplay“, iar tobele lui Andrei au fost simple, fiind baza de la care plecau celelalte instrumente. Cât despre bassul lui Augustin, nu pot spune decât că a fost hipnotizant. Concertul celor de la Division of Joy a ţinut aproape trei sferturi de oră, timp în care au „pregătit“ publicul pentru Kumm, prin piese precum „Atmosphere“, „Days of the Lords“ şi „Warszaw“. În încheierea concertului, solistul a mărturisit faptul că scopul acestei trupe este de a-i face conştienţi pe oameni de moştenirea pe care Joy Division a lăsat-o în domeniul muzical.
De aici, eu mă retrag şi predau ştafeta colegei mele de Redacţie, Gilda 🙂
Kumm a intrat pe scenă nu la mult timp după terminarea reprezentaţiei celor de la The Division of Joy. Publicul, mai puţin numeros ca în alte dăţi, şi-a făcut curaj şi s-a apropiat de scenă.
Prima melodie interpretată a fost „Beauty queen“. Pe acordurile de chitară şi pe vocea caldă a solistului trupei, Cătălin, cei prezenţi au început să simtă ritmul şi să cânte.
Au existat şi nişte mici probleme tehnice pe parcursul următoarelor melodii de început de concert („Bird’s eye view“, „Rest in pieces“ şi „Angels and clowns“), dar s-au remediat cât ai zice „Kumm“.
După, au urmat „Pop song“, pentru care există şi videoclipul lansat în aprilie anul acesta, „Mr. Superman“ şi „Bad day“.
Înainte de „Beautiful country“, membrii au ţinut să specifice faptul că în septembrie se va derula programul de curăţenie „Let’s do it Romania“, în care sunt şi ei implicaţi. Ne îndeamnă să ieşim afară şi să curăţăm ţara pentru că, după cum spun şi versurile, „Wait we’re swimming , we’re swimming in a beautiful country“.
La „Curse“, rolurile între solist (Cătălin Mocan) şi chitarist (Eugen Nuţescu) s-au schimbat.
Melodiile au continuat să curgă „on and on and on“, iar atmosfera a devenit din ce în ce mai incinsă.
„Acum urmează o melodie despre suflet“ şi instantaneu toţi au recunoscut „Fashion“. A urmat piesa „Police“ şi o melodie despre iPhone: „Machine“.
Am fost anunţaţi că urmează ultimele două melodii ale concertului ce s-a încheiat, desigur, cu „1000 de chipuri“.
Kumm a plecat de pe scenă mulţumindu-ne pentru că am ales să petrecem o joi seară spre dimineaţă într-un spaţiu închis, întunecat, în loc să fim pe vreo terasă. S-au bucurat enorm că publicul, relativ puţin, a reuşit să emane o căldură sufocantă. Probabil fani adevăraţi, probabil dansatori înnăscuţi, probabil la primul concert Kumm live din viaţa lor, dar cu siguranţă oameni cu sufletul cald şi cu o dispoziţie pe măsură.
Au revenit pentru bis după multe aplauze şi sticle lovite de mese sau scenă. Au dedicat „Morsa“ unei sărbătorite a serii respective (gând personal: aş vrea şi eu un concert Kumm de ziua mea…).
Au mai cântat „Butterflies“, la cererea publicului şi cu ajutorul acestuia. Bisul mi-a dat senzaţia că trăiam un fel de moment al publicului pentru care trupa era perfect pregătită. În jurul orei 1 dimineaţa s-a terminat.
Concertul din ultima joi a lunii iulie 2010 a dovedit profesionalism, pasiune, dedicare muzicii, naturaleţe şi prietenie. Nu au avut nevoie de o scenă mare şi nici de ecrane laterale; de paşi lucraţi pe scenă nici atât. Prin firescul lor de a fi, cei de la Kumm reşesc să atragă de partea lor numai laude şi prieteni, oameni dornici să îi cunoască şi să îi asculte mai mult.
