In container

de Raluca Grigore – redactor
credit foto: George Dăscălescu

Duminică seara, 26 iunie, într-o sală a teatrului Odeon, o sală transformată pentru mult mai puţini spectatori decât ar fi fost pregătită aceasta, s-a jucat piesa „În container“. Cu scaunele pentru spectatori urcate pe scenă, cu actorii aproape de public şi fără intermedierea rece a microfoanelor şi boxelor s-a creat o atmosferă primitoare pentru o piesă cu subiect controversat, inspirat din realitate.

După cum transmite şi numele, „În container“ ilustrează povestea a trei bărbaţi din Republica Moldova ce doresc să imigreze în Irlanda şi ajung să facă acest lucru printr-o metodă riscantă, călătorind într-un container, pe un vapor ce pleacă din Bruxelles spre Irlanda.

Igor (Mihai Smarandache) este stabilit cu mama sa în Italia şi, din dorinţa de independenţă aţâţată de cunoştinţa sa din copilărie, Ion (Gabriel Pintilei), doreşte să emigreze. Cu banii primiţi prea uşor de la mama sa (Irina Mazanitis) – după cum chiar ea spune într-un monolog – şi cu ajutorul lui Ion călătoreşte într-un vagon de marfă până la Bruxelles. Acolo îi întâlneşte pe Sergiu (Dimitrii Bogomaz) şi Viorel (Marius Damian), amândoi doritori de a ajunge în Irlanda şi amândoi emigranţi de profesie.

În timpul unei discuţii aprinse, Sergiu şi Viorel povestesc cele mai periculoase încercări de imigrare ale lor. Poveştile sunt de ajuns pentru a-l face pe Igor să reflecteze asupra deciziei luate.

După ce Sergiu îi fură banii lui Igor, iar Viorel îi fură paşaportul fals lui Sergiu, ajung cu toţii la ultima variantă de a imigra în Irlanda, cea care dă şi numele piesei. La mâna lui Ion şi a partenerului său de afaceri, Donatas (Relu Poalelungi), cei trei se lasă închişi în container fără mâncare sau băutură, într-un sac, respirând prin tuburi pentru scafandri.

Sfârşitul piesei oferă o imagine sumbră asupra acestui tip de încercare de imigrare şi asupra dorinţei umane de a încerca imposibilul pentru a ajunge undeva mai bine. Indiferent dacă acolo unde se presupune a fi mai bine înseamnă să porţi cu tine un container imaginar tot timpul vieţii.