
foto: Ion Mateş – fotoreporter
Ce înseamnă feminitate? Un ansamblu de trăsături ce constituie specificul caracterului feminin, spune DEX-ul. În anii ’50 feminitatea înseamna maniere elegante, opinii documentate, bucle largi, buze roşii şi parfum franţuzesc. Astăzi, ideea de feminitate a fost contorsionată atât de bizar încât a ajuns să dicteze modul în care o fată/domnişoară/femeie trebuie să gândească. Astăzi, să fii feminină înseamnă să te asimilezi complet şi irevocabil altor fete. Nu care cumva să ieşi în evidenţă cu ceva! Aici intervine şi un alt factor: după atâţia zeci de ani de luptă pentru feminism, cele care îndrăznesc să se exteriorizeze într-un mod inedit vor fi inevitabil discriminate şi etichetate drept „paria“, iar asta (surprise!), din partea propriului lor sex. Funny, isn’t it?
„Cum poţi să faci aşa ceva?! Eşti fată!“
„Cum poţi să spui aşa ceva?! Eşti fată!“
Am mai auzit asta, şi multe alte variaţii ale ideii de mai sus, spusă de fiecare dată cu atâta zel, de parcă simpla prezenţă a cuvântului „fată“ în ecuaţie ar putea schimba brusc şi inopinant modul de gândire al cuiva.
Da, sunt fată! Dar, nu mă obligă nimeni să fiu şi „feminină“. Mai ales dacă asta presupune că trebuie să mă transform într-o moleculă mută şi să urmez o turmă care se îndreaptă încet, dar sigur către nicăieri. Nu. Asta se cheamă depersonalizare. Spălare pe creier. Toată lumea se plânge că societatea ne formează aşa. Greşit! Ne-o facem cu mâna noastră, pentru că nu mai avem curajul să ne arătăm aşa cum suntem. Nu mai avem curajul să ieşim în evidenţă.
Trăim într-o societate în care originalitatea este considerată o aberaţie, iar valorile s-au pierdut printre stereotipii. De ce nu facem ceva?
nimeni nu te poate obliga sa fii feminina. feminitatea sta in lucruri mai subtile decat un pantof sau un ruj. sta in gesturi, in armonia mersului, in atitudine si in ce scoti pe gura. accesoriile pe care le pui pe tine nu fac decat sa accentueze in bine sau in rau ideea de feminitate pe care tu ti-o insusesti. (aici tine si de simtul artistic, de simtul frumosului si de calitatea accesoriilor)
nu trebuie sa fii o oaie care urmeaza turma feminitatii.
de ce trebuie sa te comporti ca un barbat, sa vorbesti ca el, asta ca sa pari tu puternica si independenta, cand poti da impresia ca poti strivi un om pana si cu o miscare a unei suvite de par?
si trebuie sa recunoastem: pantofii, rochiile, parfumurile si toate operele de arta care se creeaza pentru femei, au efectul lor pe care nu il poate nega nimeni – sunt atat de sexi! –
repet: daca nu ai atitudinea necesara, degeaba te imbraci sexi, tot nu vei parea feminina.
feminitate = atitudine
Subscriu:)
Poti sa fii feminina, atat de feminina chiar si in ziua de astazi, fara sa te apropii macar de turma.
mi-a placut articolul:X iar poza e de nepretuit:X
Feminitatea nu inseamna sa urmezi nicio turma… Fiecare fata e feminina in felul ei. Nu trebuie sa porti fusta sau sa folosesti un parfum floral ca sa fii fata.
Frumos articol si fotografia este superba. Bravo, Johnny! 🙂
ms 🙂
ia uite ce il mai lauda pe fratimiu :))
ce sexy e articolul! 🙂
Conceptele la care fac trimitere cuvintele unei limbi evolueaza constant. Poate o analiza mai aprofundata a terminologiei ar fi schimbat total evolutia argumentului tau. Este deasemenea foarte important sa te delimitezi de perceptia personala a conceptului de feminitate pentru a evita transpunerea unei argumentari eronate catre publicul larg. In rest un articol reusit. Bravo. 😉
generalizezi
daca pe caz particular per generatii actual preadolescentine se poate sa ai dreptate, la modul general si unde putem discuta despre medii de dezvoltare bune si foarte bune, individa este incurajata chiar sa fie nonconformista si sa iasa din tipare. de fapt, nevoia de a iesi din tipare e mult mai raspandita decat spiritul de turma in ce priveste tineretul actual romanesc si mai putin romanesc
e bine sa fii revoltat. inutil sa fii rebel fara cauza, probabil din cauza asta nu poti face nimic. nu stereotipiile si nici lipsa valorilor sunt problemele, ci tocmai disperarea in care se extinde genul de individualism accentuat, de afirmare a personalitatii proprii de tipul ‘accepta-ma cum sunt, uite cum sunt, nu poti face nimic sa ma schimbi’
conceptul de paria in contemporaneitate e o scuza nu foarte buna, avand in vedere ca s-au inventat subculturile. oricat de diferit vrei sa fii, tot o sa te integrezi intr-o subsocietate a oamenilor diferiti care sunt la fel de turma precum cea la care se anexeaza
pe de alta parte, in orice fel ai adapta feminitatea la vreme, a te raporta in mod sanatos la societate intra in atributile oricarei persoane, daca vrei. niciodata, indiferent daca esti femeie sau barbat, extremismele de genul: fata care isi tarsaie blugii pe strada, mai trage cate un vant sau ragaie in public, indiferent ce calitati intelectuale va poseda, nu vor putea fi imbratisate de societate a priori.
ce nu e clar din articol e ce ar trebui de fapt sa insemne feminitatea sau spre ce altceva ar trebui sa ne indreptam.
a ne arata asa cum suntem nu e o solutie, e o utopie neplauzibila, iar a iesi in evidenta pur si simplu e o gratuitate stearpa.
cum ziceam, nu non valorile si stereotipiile sunt problema, ci faptul ca revoltele morale de genul nu au nicio directie. nu are sens sa fii anti ceva cat timp e vorba de un fenomen social cu efecte la nivel de generatie si care nu se extinde de la sine precum virusul H1N1.