Teen Press 
foto: cinemagia.ro
„Sunt amuzant? Cum adică sunt amuzant, sunt ca un clovn? Sunt aici să te amuz pe tine?“. Doar atât: este nevoie doar de o afirmaţie atât de simplă, precum „eşti amuzant“, ca să enervezi un mafiot.
Henry Hill (Ray Liotta) este un irlandez pe jumătate italian, care de mic şi-a dorit mai mult de la viaţă. Aparţinând unei familii modeste, el admite faptul că de mic copil şi-a dorit să fie gangster.
El a renunţat la şcoală şi s-a hotărât să lucreze pentru familia Lucchese, un clan mafiot renumit, dintr-o comunitate predominată de italieni-americani. În scurt timp, pe măsură ce numărul favorurilor lui pentru clan se măreşte, face cunoştiinţă şi cu Jimmy Conway (Robert De Niro) şi cu Tommy DeVito (Joe Pesci), astfel formându-se un trio sălbatic – cei trei „Wiseguys“.
Împreună reuşesc să ducă numeroase jafuri până la capăt, să câştige sume enorme de bani şi să trăiască viaţa la maximum. Dar, aşa cum fiecare început are şi un sfârşit şi cum drumul în sine nu este lipsit de urcuşuri şi coborâşuri, succesul celor trei este pe sfârşite.
Din cauza unei neînţelegeri, Henry şi Jimmy ajung la închisoare, dar pentru ei este ca o simplă vacanţă – practic, ei conduc închisoarea. Henry iese din închisoare şi intră în nişte afaceri nu prea inspirate, în care sunt implicate droguri, şi de acolo începe declinul.
De la început, tot filmul este pe cocaină. Totul are o viteză constantă şi nu încetineşte deloc. În majoritatea timpului filmul este narat din perspectiva personajului central, Henry Hill, cu o putere de a capta atenţia extraordinară. Este un personaj carismatic, cu multă compasiune pentru cei răniţi şi foarte deştept, dar uneori se pripeşte în decizii. Deseori dă dovadă de multă impulsivitate, dar pentru care se revanşează la momentul potrivit.
Nararea filmului îi revine de câteva ori şi actritei Lorraine Bracco, care joacă rolul soţiei lui Henry, pe nume Karen, o evreică care la început nu i-a trezit curiozitatea, dar care pe parcurs se face remarcată prin personalitatea ei puternică. Este un rol feminin de amploare, de o fragilitate atractivă şi care de multe ori preferă o adoptare conservativă a vieţii, dar mai ales este un punct de sprijin foarte important pentru Henry.
Ceilalţi doi actori, care fac o interpretare de zile mari sunt, Joe Pesci şi Robert De Niro. Nu poţi să te aştepti la altceva. Joe Pesci, deşi de multe ori pare a fi o caricatură a brutalităţii din anii ’40-’70, el reuşeşte să creeze un personaj extrem de terifiant. Intimidează cu aceeaşi uşurinţă cu care face un om să râdă şi pentru el totul este un loc de joacă. Îi lipsesc mai multe doage, cu siguranţă, dar chiar şi cu acea cantitate de violenţă, dintre toţi trei, devine cel mai fascinant personaj, datorită ambiguităţii sale morale. În urma acestui film, Joe Pesci a câştigat un premiu Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Robert De Niro portretizează mafia cu totul, el este foarte versatil în persoana lui Jimmy Conway, viclean, violent, dar şi diplomatic în acelaşi timp. Dintre cei trei, el este omul înţelept, liantul care ţine trio-ul legat. El ştie să delimiteze afacerile de familie şi îşi expune opinia doar prin prisma lui.
Muzica este aleasă cu mare grijă şi se potriveşte cu vibraţia filmului şi perioada respectivă, printre artişti se numără: The Rolling Stones, Eric Clapton, Cream şi mulţi alţii, dar trebuie să îi descoperi singur.
Martin Scorsese îşi merită locul în istoria cinematografiei, cu seria lui de filme despre crimă organizată.
„Goodfellas“ este un film brutal, crud, real, antrenant şi plin de suspans. Ca dovadă, filmul a fost nominalizat la
cinci premii Oscar, printre care şi la categoria de cel mai bun film al anului.
Ştiţi de ce este unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei? Pentru că fiecare om care a lucrat la el şi-a investit o parte din suflet, a fost realizat cu pasiune, a fost realizat cu respectul cuvenit pentru cinematografie.
