Teen Press 
foto: Ioana Gheorghiu – seminarist foto
Așteptam de mult să înceapă evenimentele ce marchează zilele Bucureștiului. Prin toată țara, din Costinești până în Timișoara, vedeam numărul „555“ inscripționat pe toți pereții. Prevedeam ceva impresionant, nu? Trebuia să sărbătorim cumva capitală noastră în care ne îngropăm fericirile și amărăciunile de zi cu zi.
Totuși, odată ce am citit programul zilelor de 19, 20 și 21 septembrie, ce mi-a atras atenția a fost o așa-zisă proiecție de lumini pe Palatul Parlamentului sâmbăta, pe 20. Un spectacol cu sunet, multă culoare și lumini. Ce poate fi rău în asta?
Piață Constituției era arhi-plină la ora 23:00. Era de așteptat, deoarece rar mai vezi o clădire așa impunătoare ca Palatul Parlamentului, transformându-se într-un ecran uriaș. Bucureștenii și-au propus să ajungă la fix, măcar o dată, însă organizatorii nu s-au descurcat absolut deloc cu punctualitatea. Nu putem să ne dăm seama ce s-a întâmplat, dacă a fost din cauza concertului care era în același timp sau a unor probleme tehnice, dar la ora 23:40 spectacolul încă nu începuse. În timp ce unii umpleau Piața Constituției cu valuri de huiduială, alții plecau resemnați bolborosind câte ceva pe sub mustață. Vă zic eu, nu e prea drăguț să stai 50 de minute holbându-te la o clădire cu speranța că va lumina ceva.
Da, 50 de minute pentru că în jurul orei 23:50 a început adevăratul spectacol de lumini. Am aflat că spectacolul era defapt concurs, dintre cele cinci echipe:
„Maxintensity“ din Ungaria, „The Macula“ din Cehia, echipa „Damien Fountain“ din Franța, urmată de „Les Ateliers Nomad“ din România și încheiandu-se cu proiecțiile echipei „SevenZero“ din Polonia. Fiecare echipă a avut câte o proiecție de 5 minute și 55 de secunde, un fact foarte interesant al evenimentului. E foarte greu să exprimi în cuvinte jocul culorilor și al luminilor de pe aria de 20.000 de metri pătrați a clădirii, dar ne-a lăsat cu gura căscată și foarte fascinați de cum niște proiecții pot schimba radical arhitectura unei clădiri ce nu ne-o puteam imagina niciodată altfel. Parcă am și uitat că am așteptat aproape o oră, și ne-am bucurat de unicitatea fiecărei echipe.
Și când credeam că totul s-a terminat, cerul a fost umplut la rândul sau de lumina și dinamicitatea artificiilor, mai ceva ca la Anul Nou. Când am văzut că vegetația din fața clădirii a luat foc, am crezut că face parte din spectacol, ca apoi să ne dăm seama că nimeni nu a vrut să se ajungă la un asemenea incident.
Cu foc sau fără foc, spectacolul a început prin a fi unul promițător și chiar putem spune că a fost un eveniment reușit, ignorând întârzierea ce ne-a făcut să numărăm geamurile și coloanele Casei Poporului. Evenimentul s-a încheiat cu muzică house, Piața Constituției transformându-se într-un club în aer liber.
