Teen Press
foto: Bogdan Mihai- seminarist foto
„Ne dorim și visăm la un oraș în care pietonii să aibă parte de străzi cel puțin la fel de mult că mașinile.“
Hai să îți spun ceva ce nu cred că știai. Bucureștiul este al șaselea oraș european ca număr de locuitori după Londra, Berlin, Madrid, Roma și Paris. Destul de impresionant, nu crezi? Totuși, acești bucureșteni sunt înghesuiți în mașini ce stau aliniate pe bulevarde fără trotuare, ce nu îi acordă prioritate pietonului. Comunități umane sunt distruse pentru a crea artere pregătite să sporească agitația și goana.
Tocmai așa s-a creat Street Delivery, un eveniment organizat de Fundația Cărturești și Ordinul Arhitecților din România, cu scopul de a recupera peisajul urban de către pietoni și comunitate. Dacă ai trecut între 13 și 15 iunie 2014 pe la Romană, nu aveai cum să nu simți așa-zisul „vibe“ ce te târăște, că pe Jerry după mirosul de brânză, pe strada Arthur Verona încă de la ora 15. Evenimentul a durat trei zile, deci nu ai nici o scuză că nu ai putut ajunge. Street Delivery a ajuns la ediția a noua în București, ediția a opta în Timișoara și ediția a doua în Iași.
Deci nu, nu e doar un festival de vară unde se adună toți hipsterii (și dacă ne place să credem asta), ci are un scop mult mai puternic. Tema Street Delivery 2014 a fost Societatea Mobilă sau, mai bine zis, o îmbinare între societatea civilă, cetățenii care se implică în dezvoltarea orașului, și ideea de mobilitate, adică mișcarea urbană și lumea digitală.
Au fost peste 400 de proiecte și standuri pe de-o parte și de alta a lui Arthur Verona cu cele mai random idei. Cuvintele de bază? Urbanism, Artă și Mobilitate. „Mersul pe jos face piciorul frumos“ scria triumfător la intrare. În timp ce te plimbai pe stradă, puteai să fi îmbrățișat de un urs panda ce avea la gât o pancarda cu „Free Hugs“, să fii luat la dans de cei ce dădeau lecții de tango gratuite (nu prea aveai cum să îi refuzi) sau să fi abordat de un magician ce te lasă cu gură căscata.
Fiecare stand avea cu ce să se mândrească, neexistând două la fel. Totuși, nu aveai cum să nu îi remarci pe cei de la „Mamaliga Warriors“ care i-au ademenit pe mulți cu mirosul de mămăligă ca „de la mamă acasa“ și care doreau sponsorizare pentru a face o călătorie neașteptată din Anglia până în Mongolia. Și pe „Barbosi“ i-am surprins cum își măsurau barba:
„Masoara-ți-o! Mă refer la bărba, normal! Cea mai lungă a fost de 22 de cm!“
Bicicletele aveau și ele un rol important în festival deoarece reprezentau mobilitatea, iar multe standuri ca „Bita color“ sau „The friendly bike shop“ îți puțeau răspunde la orice întrebare în materie de biciclete.
În afară de mini-scena celor de la Summer Well care încurajau publicul să cânte pentru a primi o invitație gratuită la concertul din august, la capătul străzii se afla scena principală pe care urmau să urce artiști cunoscuți. Încheieturile tatuate temporar erau mișcate în aer pe ritmul celor de la Subcarpati care au trezit strada cu noul lor album „Piele de găină“, Sensor, Basaka, The Pixels și mulți alții. Muzică bună și atmosferă?Verificat.
Ce poți cere mai mult? Street delivery a fost evenimentul liber, fără garduri sau taxe, care a redat imaginea prototip a felului în care ar putea arată un oraș în care pietonul să controleze. Ia-ți un moment de gândire și gândește-te: Nu ai vrea să fie așa mereu în orașul tău?
