De la Tripoteca – Serile Filmului Romanesc Psihedelic

De la Tripoteca – Serile Filmului Romanesc Psihedelic

De la Tripoteca – Serile Filmului Romanesc Psihedelic

de Irina Constantin – redactor

În seara de 16 noiembrie, s-a dat startul primei ediţii a Serilor Filmului Românesc Psihedelic, eveniment cunoscut şi sub numele de Tripoteca. Pe lângă numeroase genuri de film – documentar, realism, animaţie, experimental, suprarealism –, cei prezenţi au putut asista şi la expoziţii de pictură şi artă digitală.

În prima seară a evenimentului, „extratereştrii au întârziat o oră, pentru că au vizitat o stea foarte frumoasă“ pe drumul lor către Tripoteca. Cu toate acestea, nu am avut timp să ne plictisim, căci cinematograful Gloria a fost învăluit de atmosfera metafizică şi halucinantă. Aşadar, cei prezenţi au putut trece printr-un hol în care totul devenea fosforescent şi au putut gusta un pahar de kombucha, o băutură asemănătoare cu mustul, însă obţinută dintr-o ciupercă şi ceai fermentat. De asemenea, muzica asigurată de Folie A Deux (drum machine, sample, vioară electrică), Planul, Pantazica şi Rodion G.A. a întreţinut buna dispoziţie, alături de proiecţiile psihedelice realizate de Alina Anca.

În jurul orei 23, sala de cinema era deja plină, iar publicul a fost anunţat că urmează „să iasă din orbită şi să guste necunoscutul“. Pentru că Tripoteca are ca scop promovarea tinerilor regizori independenţi din scena alternativă românească, spectatorii au vizionat scurt-metraje din toate ariile artistice, create de regizori „proaspeţi“.

Primul film a fost un documentar despre poi-uri, nişte „mici fiinte care se mişcă în jurul tău şi se joacă cu tine“. De fapt, poi-urile – originare din Noua Zeelandă – sunt acele mingiuţe de foc pe care le vedem noaptea pe plaja din Vamă (unde au fost realizate majoritatea cadrelor din film), „dresate“ cu ajutorul unor lanţuri sau sfori. Astfel, am descoperit starea de spirit şi meditaţia din spatele unei jonglerii ceva mai complicate.

Următorul film a fost, de asemenea, tot creaţia lui Ciprian Baciu, însă de data aceasta am văzut o parte din curentul realist: „Un anume Victor“. Scurt-metrajul prezintă viaţa unui om simplu, ajuns în Bucureşti pentru a termina facultatea, care – prin circumstanţe ciudate – ajunge la zoo, apoi la spitalul de nebuni.

Pe măsură ce timpul trecea, publicul a fost anunţat că va intra mai adânc în plan tripant, cu animaţii 2D, urmate de cele 3D şi de suprarealism. În continuare, am văzut „Cale Lungă“, „My Brick – The Tower of Babel“ şi „Swan“, urmate de o abordare originală a tabloului lui Edvard Munch, „The Scream“, însoţit de piesa celor de la Pink Floyd – „The Great Gig in the Sky“.

Realitatea s-a deformat gradat, trecând la experimental şi suprarealism, cu „Trace/Shadow“-ul lui Sergiu Lupse, „Iisus vine când îl chemi“ şi „You can’t hide love from gypsies“.

Prima zi a evenimentului a reuşit să-şi atingă scopul, făcându-i pe cei prezenţi să intre într-o altă lume, până la sfârşitul serii. Urmează a doua seară de Tripoteca, la pachet cu alte filme şi un afterparty în Carol 53.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.