Pe data de 18 ianuarie, vineri seară, ne-am îndreptat privirile către actorii Teatrului Masca pentru a vedea povestea spectacolului „Când dragostea poartă pâslari“ în regia lui Michele Modesto Casarin.
Povestea a fost una încâlcită şi amuzantă, romantică, cu încurcături şi conflicte. Pe toată durata spectacolului, lupta pentru dragoste a fost pe primul plan.
Intriga poveştii se bazează pe o replică pe care am auzit-o pe parcursul spectacolului: „Uşa încuiată, onoare nepătată“. Este vorba de 2 moşnegi, Pantalone dei Bisognosi şi Cicognato Becchettone care îşi protejează fiicele de tineri care le-ar putea duce pe drumul greşit, însă ironia este că cei doi se îndrăgostesc unul de fiica celuilalt.
Pantalone dei Biognosi şi Cicognato Becchettone sunt respinşi, iar fetele, Isabella şi Biancifiore, le încalcă ordinele, se îndrăgostesc şi „fug“ cu 2 tineri, Flaminio şi Spingrada. Servitorii celor 2 familii, la rândul lor sunt îndrăgostiţi de servitoarele celeilalte familii. O încurcătură uriaşă!
Şi mai era ceva, o coloană sonoră care te binedispunea instantaneu. Am ascultat cu plăcere o combinaţie între „Like a virgin“ (Madonna), „Sweetdreams“ (Eurythmics), „Love of my life“ (Queen) şi altele.
„Cand dragostea poarta pâslari“ este, deci, o comedie romantică italiană, pe ici, pe colo cu ironii la adresa bărbaţiilor, din partea femeilor.