„Nu mă opun fiindcă e dezgustător. Mă opun fiindcă înseamnă îndrăgostire. Singura obsesie pe care și-o doresc toți: iubire. Oamenii cred că, îndrăgostindu-se se împlinesc? Unirea platonică a sufletelor? Eu cred tocmai pe dos. Cred că ești întreg înainte de a începe. Iar iubirea te fracturează. Ești întreg apoi ești despicat. Ea a fost un corp străin introdus în integritatea ta. Și te-ai străduit un an și jumătate să-l incorporezi. Dar nu vei fi niciodată întreg dacă nu-l elimini. Ori scapi de el, ori îl încorporezi, te distorsionezi încorporându-l. Asta ai făcut și asta te-a scos din minți“
Îți impui anumite limite încă de la început, numai că acestea ajung mereu să fie depășite cumva. Îți repeți în minte să nu te îndrăgostești, dar o faci încă de la primele replici. Apoi, apropierea trupurilor se produce și te pierzi într-un spațiu oniric. Însă iubirea își schimbă forma pură și se transformă în obsesie. Gelozia, otrava, lipsa încrederii, nesiguranța si neliniștea iau locul dragostei, intră hotărât în cadru și te țin treaz nopți la rând. Sentimentele se intensifică odată cu retragerea sursei obsesiei tale. Când totul se încheie și rămâi singur, cum faci să te salvezi de ceea ce a mai rămas din propria ta persoană?
David Kepesh, un profesor de literatură de 70 de ani, poartă acest conflict interior din ziua în care a cunoscut-o pe studenta cubaneză, Consuela Castillo. Povestea bătrânului este centrată pe obsesia lui față de personalitatea și trupul Consuelei. La fel ca în romanele sale precedente, obsesia față de sânii femeii este în continuare una dintre temele principale abordate de scriitor. Totuși, în „Animal pe moarte“ iubirea, deși obsesivă, transcende plăcerea trupească, schimbând astfel cursul vieții protagonistului.
Pentru David, trupul Consuelei este considerat o operă de artă și chiar percepe pictura lui Modigliani, „Marele nud“, ca fiind alter ego-ul studentei. La fel ca în pictura marelui artist italian, subiectul este văzut în forma lui crudă, lipsită de orice fel de aer pornografic.
Altă temă abordată este problema de angajament a profesorului, care se transmite ulterior și fiului său înstrăinat, Kenny. David susține că îi este întru totul devotat tinerei, însă frica lui față de ceva serios îl împinge către o aventură cu o fostă iubită. Această teamă prinde rădăcini și în personalitatea lui Kenny, reușind să distrugă posibilitatea unei relații stabile, cu un viitor sigur.
Atât din cauza asemănărilor dintre cei doi, cât și din cea a amintirii momentului în care a fost abandonat de tată, fiul dezvoltă sentimente de dispreț și dezgust față de cel care și-a lăsat familia în urmă. David, lipsit de orice fel de urmă de remușcare, ignoră conflictul și tensiunea dintre el și Kenny, singura lui preocupare fiind relația cu domnișoara Castillo.
Profesorul crede cu tărie că nu există putere mai mare decât sexul, dar târziu își dă seama că aceea este dragostea, de care s-a agățat involuntar și inevitabil, oricât de mult ar fi încercat să respingă. Puterea supremă care l-a orbit.