Divergent de Veronica Roth

divergent

de Alexandra-Andreea Ionita-tehnoredactor

Plotul

Acțiunea se petrece într-o lume post-apocaliptică, așa-zisul Univers Divergent, care se vrea a fi o versiune SF a unui Chicago de altădată. În această lume, supraviețuitorii se divid în cinci facțiuni: Abnegație pentru cei altruiști, Prietenie pentru cei pacifiști, Candoare pentru cei onești, Neînfricați pentru cei (evident) curajoși și Erudiți pentru cei intelectuali. Astfel, în fiecare an, toți cei care împlinesc vârsta de șaisprezece ani trebuie să susțină un test de aptitudini pentru a decide în ce facțiune ce potrivesc cel mai bine, dupa calități și comportament. Dupa ce primesc rezultatele, aceștia decid dacă rămân cu vechea facțiune sau se transferă la una nouă; cei care nu trec prin ințiere devin fără facțiune, și sunt obligați să traiască pe străzi, departe de ochii celorlalti.

Personaje

Personajul principal este naratorul cărții și anume Beatrice Prior, tânara de șaisprezece ani care provine dintr-o familie din Abnegație, deși ne mărturisește că niciodată nu s-a simțit întocmai după valorile facțiunii. Presupunerile îi sunt confirmate atunci când aceasta susține testul de inițiere, care este neconcludent, arătând faptul că Beatrice are aptitudini pentru trei facțiuni, acest lucru facand-o Divergentă – lucru pe care trebuie sa îl țină secret. Astfel, în ziua alegerii, fratele ei Caleb părăsește Abnegația pentru Erudiți, iar Beatrice decide să se îndrepte spre Neînfricați, lăsând tot trecutul în urmă și luându-și un nou nume – Tris. Ca să ajungă membri cu acte în regulă, instructorul pe nume Four le explică faptul că doar primii 10 din topul ințiaților vor ajunge Neînfricați în final. În tot acest timp, ea se imprietenește cu alți initiați (Christina, Will si Al) dar are neînțelegeri cu alții (Peter, Drew si Molly).

Felul în care e scrisă

Stilul Veronicai Roth nu uimeste cu nimic nou, fiind tipic young-adult fiction, însă cartea e scrisă interesant, fiind destul de captivantă, iar per total e o lectura ușoară care te ține în priză. Personajele sunt vag conturate, dar îndeajuns încat să îți atragă atenția asupra lor.

Acțiunea

Cartea începe cu o scenă în care mama lui Beatrice îi taie acesteia părul, lăsând-o să se uite în oglindă, ocazie rară pentru ea de altfel. Ni se evidențiază principalele trăsături ale Abnegației și se pune accent pe faptul că frumusețea nu este importantă pentru ei, iar uitarea de sine ar trebui să fie ceva normal. Încă de la început, putem observa că Beatrice își pune întrebări, e curioasă și dorește să afle diferite lucruri, însă facțiunea interzice acest lucru. După părerea mea, acțiunea este extrem de diluată, iar totul se întamplă destul de repede și cam incredibil pentru gusturile mele prăfuite și un pic învechite – rămâne la latitudinea voastră să decideti dacă vă place sau nu. Concluzia ar fi că merită să încerci, iar dacă nu ai mai citit ceva de genul ăsta până acum, sigur o sa îți placă; este genul ăla de carte pe care nu o să o poți lăsa din mână, iar în final te va lăsa în semi-pom, și vei dori să o citești și pe următoarea cu nerăbdare. Lectură placută!

Leave a Comment