Teen Press 
foto: depozitdeidei.blogspot.ro
„Vă rog, încercaţi să citiţi această carte cu lumina difuză şi întotdeauna singuri, citiţi încet, bucuraţi-vă de fiecare pagină; veţi observa că, după puţin timp, câteva umbre încep să apară în camerele casei dumneavoastră. Nu vă îngrijoraţi, sunt ei…“ – acestea sunt doar câteva vorbe bune aduse de către scriitor spre ajutarea cititorilor.
Sadismul, masochismul, hematodipsia (boala care se caracterizează printr-o obsesie compulsivă de a bea sânge), castrare, exhibiţinismul, voyeurismul (masturbare însoţită de o plăcere obsesivă de a urmări scene sexuale), pedofilie, coprofagie (ingerarea materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav), canibalism şi necrofilia (relaţii sexuale practicate cu cadavre) sunt doar o parte dintre însuşirile dragilor noştrii protagonişti.
Fritz Haarmann era un măcelar german care a trăit în perioada 1879-1925 şi care avea o plăcere „încântătoare“ de a supune tineri unor violuri fără milă şi unor umilinţe teribile, ca într-un final să-i omoare prin sfâşierea cu dinţii a arterei carotidă şi a traheei, şi continuând prin a face din acele corpuri neînsufleţite cârnaţi ce îi vindea ca fiind din carne de cal. Tot ce mai putem spune despre acest monstru este că a avut peste o sută de victime şi a dorit ca pe piatra de mormânt să se regăsească următoarele „Aici se odihneşte Haarmann, exterminatorul“. Să nu uităm că acesta este doar unul dintre zecile de criminali regasiţi în carte, dar nu vă voi putea fura plăcerea de a citi acele rânduri cât se poate de însângerate ale realităţii nemiloase.
J. A. Cebrian ne prezintă într-o lectură uşoară portretele celor mai cunoscuţi şi psihopaţi criminalişti. Acesta mărturiseşte faptul că, din punctul lui de vedere, dragii săi prieteni prezenţi şi în cartea „Psihokilleri“, nu erau atât de răi, dar circumstanţele, umilinţele, provocările i-au îndemnat să nu fie atât de drăguţi cu societatea.
Există extrem de multe moduri în care poţi omorî un om, atât de variat tehnic pe cât de abundent practicate. Dar strangularea rămâne printre preferinţele psihokiller-ilor datorită faptului că reprezintă o formă de putere şi dominaţie, care îi excită cel mai mult pe aceştia văzându-şi victima cum se zbate neputincioasă sub mâinile lor.
Ne-am lungit deja prea mult cu vorba, iar prietenii noştrii tot aşteaptă să le aflaţi încântătoarea viaţă. Dacă această carte vă va pica vreodată prin mână, nu ezitaţi să citiţi şi despre Albert H.Fish (Căpcăunul din New York) al căror vorbe nu le pot uita „Grace mi s-a aşezat în poală şi m-a sărutat. Atunci am decis să o mănânc… Ce dulce şi moale era funduleţul ei prăjit la cuptor cu morcov, ceapă şi slănină… Mi-au trebuit nouă zile să o mănânc toată.“
Să aveţi poftă!
