A de la Atleta: Interviu Roxana Georgescu

de Andreea-Alina Ionescu – seminarist
foto: arhiva personala a Roxanei

O mare pasiune pentru atletism, antrenamente grele, voinţă, dar şi o mare sensibilitate, titluri de campioană internaţională şi numeroase medalii sunt puţinele cuvinte care o definesc pe atleta Roxana Georgescu, elevă a Colegiului Naţional „Spiru Haret“

R.: În primul rând, sunt curioasă de ce ai optat pentru atletism, când puteai să te înclini spre arte marţiale sau handbal?

R.G.: Totul a început printr-o simplă intenţie; împreună cu o prietenă am vrut să facem ceva diferit de ceea ce auzi la majoritatea: handbal, volei sau karate. Încă de mică am avut o fire competitivă şi mă axam pe forţă destul de mult. Un plus ar fi fost şi viteza pe care o aveam când alergam, iar mama mi-a sugerat să încerc atletismul. De ce nu? Era ceva diferit şi chiar am fost încântată de sugestie.

R.: De cât timp practici acest sport?

R.G.: Am 6 ani bunişori, fiecare an plin de amintiri plăcute. Dacă aş putea da timpul înapoi nu aş alege altceva. Am cunoscut o mulţime de oameni minunaţi şi fiecare concurs îmi trezeşte spiritul competitiv.

R.: Atletismul totuşi este un sport care te solicită, cât de grele sunt antrenamentele?

R.G.: E o adevărată aventură. Atletismul e cel mai complex sport şi te solicită foarte mult. Trebuie să fii dedicat cu trup şi suflet, altfel nu rezolvi nimic. În primul an totul părea o simplă joacă, nu aveam atât de multe antrenamente. Cu timpul ele s-au înmulţit, devenind din ce în ce mai grele. Dar ceea ce contează este să ştii că ai dat tot ce ai putut la concursuri, pentru că antrenamentele au un rezultat extraordinar. Munca este cât se poate de intensă.

R.: La ce concursuri ai participat până acum?

R.G.: O grămadă, cel mai semnificativ fiind „Vicecampionatul Naţional“. Aici am fost pe locul întâi la probele combinate. Ar urma „Campionatul Municipal C1, C2“, unde am obţinut nişte rezultate frumoase la proba de alergare 600 m şi tetratlon, „Campionatul Municipal CROS Copii 1“, „Competiţia Memorial Gheorghe Teşu 2006“, unde am luat locul III, iar la cel din 2009 locul IV, „Campionatul Municipal J3“ şi „Cupa de Iarnă“.

R.G.: Am 36 de diplome, iar medalii: 14 sunt de aur, 9 de argint şi 11 de bronz. La prima medalie de aur am fost foarte fericită, acel sentiment m-a făcut să realizez că tot efortul depus până acum merită pentru un moment unic de podium. Când mă gândesc la cariera mea de atlet, căci este o carieră până la urmă, nu pot decât să zâmbesc, muncind în continuare cu aceeaşi pasiune.

R.: Timp liber îţi mai rămâne, având în vedere că şi şcoala îţi ocupă aproape jumătate de zi?

R.G.: De-a lungul anilor am învăţat să creez un balans între atletism şi şcoală. Am încercat să le fac pe amândouă. Timp liber am pentru că, deşi antrenamentele sunt şi în timpul şcolii, îmi rămân zile libere pe care le petrec cât mai frumos.

R.: Sportul în sine te-a mulţumit cât ai sperat la început?

R.G.: Sincer? Foarte mult. Odată cu ridicarea nivelului de dificultate al antrenamentelor m-am maturizat destul de consistent. Fiecare competiţie mi-a adus nişte prieteni lipicioşi şi buni. Mă bucur că am ascultat sfatul mamei, a fost o alegere unică şi memorabilă.

R.: Un mic secret pentru teenpressişti, ai emoţii la începutul unui concurs?

R.G.: Da! De fiecare dată înainte să aud semnalul de începere îmi vine să mă întorc şi să părăsesc competiţia. Alung însă intenţia de a fugi pentru că familia mereu îmi este alături, indiferent de rezultat, iar atâta timp cât fac tot ceea ce îmi stă în putere, sunt mulţumită. Nu complet, pentru că altfel este sentimentul când urc pe podium. Dar şi puţinul participării mă provoacă şi mai mult, încercând din tot sufletul ca la următoarea competiţie să fiu printre primele. „Întodeauna e loc de mai bine“ – asta este deviza mea!

Acest articol a aparut in revista Teen Press, nr. 36, Aprilie 2010
Tema: Cum sa fii roman?