Interviu cu tattoo artist-ul, Mady

de Olivia Mihale – redactor
foto: Ioana Gheorghiu – fotoreporter

Mady, pe numele ei Magda, este o talentată tatuatoare. Deşi, şi-a început cariera la doar 15 ani, acum având 18, a reuşit să se facă remarcată prin talentul ei, dedicarea cât şi ambiţia de a-şi urma sufletul, altfel spus, pasiunea ei în acest domeniu. Cu diploma proaspăt obţinută şi vise măreţe, ne-a spus şi nouă puţin din tot ce reprezintă pentru ea acul de tatuat şi schiţele fiecărui desen, cât şi cum a fost să ajungă, printre altele, model.

Reporter: Ce înseamnă pentru tine să tatuezi? Cum te face să te simţi?
Mady: Pentru mine înseamnă tot ce am şi tot ce mi-am dorit vreodată să fac. Atunci când tatuez, simt că sunt în lumea mea şi nu cred că aş renunţa pentru nimic în lume la asta.

R: Cu ce e mai specială arta de a tatua, faţă de celelalte arte?
M: Pentru mine, e ceva cu totul inedit, ceva ce nu oricine este capabil să facă. Consider că trebuie să te naşti cu anumite abilităţi. Trebuie să ai oricum foarte multă răbdare, calm, concentrare. Nu orice om este în stare să tatueze, de chestia asta m-am convins.

R: Care este următorul tatuaj pe care plănuieşti să ţi-l faci?
M: Următorul tatuaj vreau să fie un aparat de tatuat care semnifică munca mea. Sub el, aş vrea un scris caligrafic şi elegant, care pot să zic că mă definește total şi trei trandafiri care reprezintă trei persoane foarte importante din viaţa mea.

R: Cum ai reuşit să te dezvolţi în ultimul an?
M: Am reuşit să mă dezvolt foarte mult. Am avut de învăţat de la un om foarte mare şi extrem de important pentru mine. M-a ajutat să-mi acopăr acele lacune pe care le aveam, deoarece eu nu am fost învăţată de nimeni să fac tatuaje. După trei ani de zile, a apărut, în sfârşit, cineva care m-a perfecţionat.

R: Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?
M: Pur şi simplu că am reuşit să mă ţin pe picioare, că am reuşit să continui, deşi am avut multe piedici de-a lungul timpului şi mulţi au încercat să mă convingă într-un fel sau altul să renunţ, dar nu am făcut-o.

R: Din câte am văzut, există mulţi artişti care tatuează şi încep să facă şi graff-uri. Te-ai gândit vreodată să te apuci de aşa ceva?
M: M-am gândit, însă nu ştiu. Nu cred că graff-ul şi tatuajele se pot asocia, deşi fac parte din aceeaşi categorie a artei, dar ar fi o idee. O să mă gândesc pe viitor la asta.

R: Care este persoana care te-a inspirat cel mai mult de-a lungul carierei tale?
M: Nu cred că am o persoană. Cel puţin dacă ar fi, nu ar avea legătură cu tatuajele. Ar putea fi bunica mea. Persoana care m-a crescut. Am şi un tatuaj dedicat ei. Pur şi simplu, ea ştie că eu aş fi vrut să mă apuc de acest lucru înainte să moară şi faptul că m-a încurajat atunci, cred că m-a determinat să fac ceva serios.

R: Care a fost cel mai dificil moment pe care l-ai întâmpinat până acum?
M: Cel mai dificil moment a fost să observ că oamenii din jurul meu nu mă susţin şi nu îmi sunt alături sau încearcă să mă convingă să renunţ, deşi ştiau că e ceea ce îmi doream cu adevărat. Consider că a fost cel mai dificil moment de până acum pentru mine să văd că persoanele care fac parte din viaţa mea, mai mult sau mai puţin, nu mă susţin pe cât mi-am dorit eu. Şi aici, nu mă refer la familie sau la apropiaţi, ci la diverşi prieteni, amici, anturaje, cunoştinţe.

R: În afară de tatuaje, ştiu că te-ai apucat de modeling. Cum a început totul?
M: Partea cu modeling-ul a început de când eram mică, dar ştiu că nu e tocmai domeniul meu. Adică eu nu sunt tocmai genul de fată care să fie pe podium, să fiu într-o rochie, dar de curând, m-am gândit că ar fi o oportunitate să fac şi chestia asta. A venit pur şi simplu. A fost o chestie atunci. Pe parcurs, am descoperit alte lucruri, iar acum a reapărut iarăşi, din senin.

R: Care e tatuajul preferat pe care l-ai făcut până acum?
M: Nu cred că am unul preferat, dar am câteva reuşite care mi-au lăsat un gust plăcut, ca să zic aşa. Dar nu, n-am unul preferat pe care l-am făcut. Sper că voi avea.

R: Ca artist eşti obişnuită să lucrezi drept coordonator al proiectului, dar cum a fost să fii în pielea artei în sine, atunci când ai fost model? Ai lucra cu artişti şi te-ai lăsa coordonată, sau preferi să fii cea care are ultimul cuvânt?
M: Sunt obişnuită să coordonez lucrurile în orice circumstanţă. M-aş lăsa şi coordonată, dar vreau să mă asigur că am şi eu un cuvânt de spus, că nu sunt ca o marionetă.

R: Până acum ai lucrat într-un salon acreditat sau doar la tine acasa?
M: Am lucrat vara aceasta unde am fost să-mi iau şi licenţa. Am lucrat la „Sfinx Tattoo“ Bucureşti, iar persoana care mi-a oferit licenţa este cea care mi-a deschis ochii total în legătură cu această artă.

R: Cum ai obţinut licenţa?
M: Mai întâi, m-am înscris la şcoala de tatuat – am avut nororc că s-a făcut şi în Bucureşti, înainte era doar în Craiova. Am fost acolo o săptămână, timp de aproximativ 12 ore pe zi. Am avut, în primele trei zile, un fel de curs, cum ai la facultate, unde efectiv vorbeşte cu tine, îţi explică toate componentele, tot ce trebuie să ştii când te apuci de tatuat. Îţi explică paşii, iar tu, clar, va trebui să-ţi iei notiţe. După, faci un curs de prim ajutor, în urma căruia primeşti o diplomă. Apoi, începi practica. Asta înseamnă foarte multe ore de desen. Desenat cu creionul normal, cât şi în locul acului de tatuat, se pune un creion ca să te obişnuieşti să ţii aparatul în mână. Îţi dă posibilitatea să-ți alegi prima dată un desen şi, apoi, începi să-l tatuezi cu tot ceea ce ai fost învăţat. Iar după, începe distracţia când îţi spune, de exemplu, să faci un tatuaj al unui artist din nu ştiu ce ţară. Şi tu, fiind începător, te sperii. Dar, îţi spune „urmăreşte paşii, fii atent, nu te grăbi, ai tot timpu` din lume“. Şi îţi iese. Îţi dai seama că eşti în stare de multe lucruri dacă eşti atent. La sfârşitul cursului, ţi se eliberează o diplomă în funcţie de ce calificativ ai primit. Diplomele sunt recunoscute atât naţional, cât şi internaţional. Am primit cadou şi un aparat de tatuat de la „Sfinx“, pe el fiind inscripţionat numele salonului şi iniţialele U.T.R. (Uniunea Tatuatorilor Români).

R: Ţi s-a părut o diferenţă majoră între ce ai făcut acolo şi ce faci tu acasă, de una singură?
M: O diferenţă clar a fost, dar nu majoră. Eram deja obişnuită, însă un lucru diferit a fost să lucrez în echipă. Eu, lucrând acasă, automat sunt singură şi mi s-a părut foarte frumos să lucrez cu oameni care îmi împărtăşesc pasiunea.

R: Ai tatuat până acum prieteni şi necunoscuţi, dar există vedete pe care le-ai tatuat? Ţi s-a părut că există o mare diferenţă între persoana de pe ecran şi persoana din scaunul de tatuat?
M: Da, l-am tauat pe Dodo (Constanţa) şi Cenzură (Unic Productions). Sinceră să fiu, sunt mult mai ok ca persoane. Nişte oameni minunaţi, nu cum încearcă ceilalţi să îi pună într-o ipostază de duri.

R: Care e cea mai interesantă poveste pe care ai auzit-o de la un client?
M: Fiecare vine cu câte o poveste mai interesantă sau mai puţin interesantă. Dar mie îmi plac cel mai mult tatuajele care au o poveste semnificativă, care sunt în memoria cuiva sau sunt pentru a-ţi arăta aprecierea faţă de cineva. Acelea cred că sunt cu adevărat nişte tatuaje care au o poveste în spate.

R: Dacă ai putea s-o iei de la început, ai schimba ceva din ce ai făcut până acum?
M: Cred că tot tatuajele aş alege, dar cu siguranţă aş schimba foarte multe şi aş face anumite lucruri la timpul potrivit, lucruri pe care nu am avut ocazia să le fac.

R: Ce sfat le-ai da adolescenţilor care ar vrea să se apuce şi ei de tatuaje?
M: Să se intereseze foarte mult de ceea ce implică această meserie, să se gândească că nu oricine este în stare. Chiar dacă ai un talent, trebuie să ai şi acel ceva ca să convingi oamenii să vină la tine şi să le demonstrezi că eşti un artist bun. Cel mai important e să facă o şcoală de tatuat. Să nu se apuce de capul lor, pentru că nu e ok deloc.

R: Ce planuri mai ai pe viitor, în afară de cel de a face o carieră din tatuat?
M: Să intru la facultate, la „Universitatea Naţională de Arte“, să-mi deschid un salon cu oameni devotaţi şi muncitori şi sper să reuşesc să fac şi alte proiecte în afară de tatuaje. Să mă implic în mai multe.