Teen Press 
foto: Arhiva personala
Gabriela Atanasov este o tânără de 23 de ani care are deja propriul ei brand, „Sweet Paprika“. Creaţiile ei sunt foarte poetice, în stilul anilor ’50. Aceasta a început de la zero şi a reuşit să-şi împlinească visul, în ciuda scepticismului celor din jur, motiv pentru care cred că succesul ei ar trebui să ne inspire pe toţi. Mai mult, este şi deţinătoarea unui blog în care vorbeşte atât despre modă, cât şi despre viaţa ei personală. Ştiți cum toate visaţi la o cameră dedicată hainelor, pantofilor şi genţilor? Ei bine, Gabi are aşa ceva, după cum veţi vedea şi în poze.
R.: De ce ai ales meseria de designer și blogger în loc de altceva?
G.A.: Eu nu plănuaim să devin nici designer, nici blogger, nu a fost un vis din copilărie – visul meu din copilărie era să devin cântăreaţă sau pictoriţă şi, cumva, am ajuns să fac facultatea de comunicare şi relaţii publice. Mi-am dat seama că, în ceea ce privește PR, trebuie să lucrez într-un anumit domeniu, iar moda a fost întotdeauna o pasiune de-a mea şi, între timp, apăruse şi acest nou job de blogger, asa că mi-am deschis la început un blog de modă în 2010: sweetpaprika.blogspot.com. Mai târziu, am început să îmi dau seama că-mi lipseşte foarte mult moda anilor ’50 şi mi-am propus să o reinventez. Mi-am dat seama că nu pot nici să fiu angajată şi că e momentul să îmi încep un business.
R.: Cand ai ştiut că asta îţi doreşti să faci?
G.A.: În anul doi de facultate aveam o depresie pe idea că nu făceam nimic în viaţă şi m-am angajat trei luni ca PR la un magazin online şi, în foarte scurt timp, mi-am dat seama că eu nu voi fi niciodată o bună salariată pentru că îmi place să deţin controlul, iar visurile mele nu erau apreciate la jobul respectiv şi nici nu eram susţinută să le contruiesc, aşa că era momentul să încep ceva singură.
R.: De ce „Sweet Paprika“? Te reprezinta acest nume?
G.A.: Pentru că sunt dulce şi iute (râde). Pentru că eu cred că orice femeie are o dualitate de înger şi demon în ea şi moda este cea mai bună metodă de a exprima acest lucru, plus eu am ascendent în gemeni, deci am o anumită dualitate. Mai mult, „Sweet Paprika“ a fost o metaforă pentru iubire într-o poezie scrisă de mine în clasa a XI-a. Clar mă reprezintă în totalitate acest nume, a devenit un alter ego al meu, pentru că tot ceea ce fac, fac cu dragoste şi cred că asta se simte.
R.: Povesteste-mi despre creatiile tale.
G.A.: Creaţiile mele sunt foarte teateale, fiecare piesă are o poveste în spate, mereu mă gândesc la personajul care va purta o rochie şi de aceea îmi este foarte greu să păstrez o linie comună într-o colecţie. Ce vreau să spun este că nu pot să îmi fac o colecţie întreagă alb si negru, am nevoie într-una de un joc de culori.
R.: Care este motivul pentru care ai ales să creezi în stilul anilor ’50?
G.A.: Eu sunt nostalgică după vremuri pe care nu am avut ocazia să le trăiesc şi cred că sunt foarte mulţi oameni care simt acelaşi lucru şi mi-am dorit foarte mult să văd din nou fetele în rochii pe stradă, în culori, în flori, să le văd feminine şi naturale. Audrey Hepburn deja era un fashion icon pentru mine şi am zis că trebuie să încerc să o aduc înapoi în lumea noastră.
R.: Ai fost sigură de la început că hainele tale vor avea suces?
G.A.: Da. Am fost sigură pentru că am crezut în visul meu şi m-am încăpătânat foarte mult să le demonstrez tututor celor care nu mă susţineau că oamenilor le lipseşte exact acelaşi lucru care îmi lispeşte şi mie şi, la foarte scurt timp după ce am lasnat prima colecţie, au început să apară mesajele de genul „De când îmi doream să găsesc o rochie ca cea pe care o creezi tu!“
R.: Cum a fost drumul până aici? Ai întâmpinat multe obstacole?
G.A.: Eu sunt un om foarte pozitiv în general şi cred că mi-am diminuat singură problemele când au existat, dar este într-adevăr foartre greu să urci pe o scenă a modei în care există deja nume foarte bine definite. Totuşi, satisfacţia este enormă atunci când reuşeşti şi fiecare obstacol, bârfă, critică, răutate, a devenit un prag pe care trebuia să îl trec.
R.: Care a fost cel mai greu moment?
G.A.: Atunci când m-am apucat să fac o colecţie în zece zile şi o lansare, mă refer la colecţia Văleleu de toamnă iarnă 2013-2014, pentru că am luat vreo cinci rochii în ziua show-ului de la croitor.
R.: Ai fost vreodată descurajată? Te-ai gandit vreodată serios să renunți?
G.A.: Nu m-am gândit niciodată să renunţ pentru că, dacă renunţi la pasiunile tale care dau roade, cred că la un moment dat eşti pedepsit pentru asta. Cred că joc deja un rol important în vieţile altora şi îmi place locul meu în societate. Am fost descurajată când a trebuit să schimb atelierul cu care lucram pentru că mi-au fost date afară rochiile din producţie în urma unei neînţelegeri cu patroana acelui atelier, dar la scurt timp ea a falimentat, deci presupun că nu era vina mea.
R.: Ce plănuieşti să faci mai departe în ceea ce priveşte creaţiile? Previzionezi o schimbare de stil?
G.A.: Nu prevăd o schimbare de stil pentru că deja cred că îl am foarte bine definit şi oamenii îmi recunosc produsele, cred că se simte sufletul meu în fiecare colecţie. Pe viitor, prevăd o colecţie nouă de primavara-vară care sper să fie gata la timp pentru că urmează să am şi rolul de mămică, nu doar de creator de haine.
R.: Acum sa vorbim şi despre Gabriela bloggeriţa. Spune-mi despre blogul tău.
G.A.: Blogul este un blog de stil personal în care mi-am propus să arăt omul din spatele brandului „Sweet Paprika“, nu postez foarte des şi mi-ar placea să schimb acest lucru. Blogul este posibilitatea mea de a le arăta oamenilor cine sunt eu cu adevărat.
R.: Ai nişte sfaturi pentru tinerii care vor să se apuce de creat haine?
G.A.: Am un sfat pentru toţi tinerii care urmează să intre pe piaţa muncii: să nu vă fie frică să apelaţi la fonduri europene sau să începeţi ceva de unul singur, pentru că societatea în care trăim, profesorii de la facultate nu ne susţin decât să devenim sclavii corporaţiilor. Deci luaţi-vă cea mai mare frică în braţe, transformaţi-o într-un vis şi mergeţi cu ea până în pânzele albe, pentru că voi aveţi putere şi creativitate şi e păcat să îi lăsaţi pe alţii să profite de tinereţea voastră.
R.: În curând vei fi mămică, cum crezi că îţi va afecta asta activitatea profesională? Plănuieşti să stai într-un con de umbra pentru o perioadă sau să revii în forţă după naşterea copilului?
G.A.: Trebuie să recunosc că îmi doresc să revin în forţă după naşterea copilului, dar, ca de obicei, nu îmi fac planuri. Este foarte posibil să îmi doresc să petrec mai mult timp cu el decât cu job-ul meu o perioadă, iar dacă voi avea şansa să le fac pe amândouă în acelaşi timp la fel de bine, o voi face.
R.: Am văzut că organizezi workshop-uri. De ce te-ai gândit să faci asta?
G.A.: Pentru că aveam oameni care îmi cereau sfaturi prin mesaje private pe Facebook. În special îşi doreau să ştie cum am început eu acest business, deşi sunt atât de tânără şi mi-am dat seama că prin prisma facultăţii şi a masterului pe care îl studiez şi a business-ului pe care l-am creat în ultimii doi ani, am destule sfaturi pentru tineri. Eu nu am fost susţinută şi împinsă de la spate de nimeni, iar unii oameni au nevoie de un imbold pentru a începe să contruiască ceva. Workshop-urile mele sunt un imbold pentru tineri, cel puţin aşa le văd eu.
