Interviu cu un producator al studiourilor de animatie japoneza “Gonzo”: Chris Carlisle

FOTO ALI DENIZ - DIN AFARA REDACTIEI (600x)

de Nicoleta M. Dumitraşcu – redactor
foto: Ali Deniz

În perioada 2-11 octombrie 2009, Bucureşti a fost gazda festivalului-concurs de lung şi scurt-metraje Anim’est, în cadrul căruia au participat şi producţii româneşti.
Invitat special la acest festival a fost Chris Carlisle, de la Studiourile Gonzo din Japonia în colaborare cu S.U.A. Reporterii „Teen Press“ au fost pe teren în acea perioadă şi au participat la prezentarea acestor studiouri la Cinema „Union“.

R.: Puteţi să ne spuneţi cum vă numiţi şi cu ce vă ocupaţi şi cu ce se ocupă studiourile Gonzo, mai exact?
Chris Carlisle: Mă numesc Chris Carlisle, funcţia mea completă este „Vice-Preşedinte al Departamentului de dezvoltare a finanţelor şi co-producător pentru studiourile de animaţie Gonzo“. Studiourile Gonzo sunt o companie japoneză de animaţie şi distribuţie, care are birouri în Tokyo, evident, Los Angeles şi Londra.

R.: Din câte ştim, există mai multe studiouri anime japoneze. Madhouse şi Ghibli, de exemplu. Cu ce diferă Gonzo de acestea?
C.C.: Bună întrebare. Principala diferenţă dintre Gonzo şi Ghibli este la nivel de creaţie, pentru că se axează mai mult pe animaţii pentru copii, pe când noi ne axăm pe animaţii pentru toate grupele de vârstă, iar principala diferenţă dintre Gonzo şi Madhouse este una strategică, ei se axează doar pe Japonia. Noi avem, în mare, acelaşi public-ţintă ca Madhouse, dar înclinăm mai mult spre Occident. Însă, am înţeles că Madhouse a angajat câteva echipe care sunt staţionate în L.A. şi fac o treabă foarte bună în dezvoltarea brandului pentru accesarea pieţei din S.U.A. De fapt, aş putea chiar să spun că fac o treabă ceva mai bună decât noi în momentul de faţă. Madhouse este competiţia noastră principală.

R: Anime-urile japoneze au succes pe piaţa americană, din câte am înţeles, dar sunt curioasă: personajele masculine japoneze cum au fost primite? Au reuşit să schimbe sau să influenţeze cu ceva percepţia oamenilor asupra super-eroilor? Personajele masculine anime sunt mai efeminate decât cele tradiţionale americane. Superman, Wolverine, de exemplu, sunt musculoşi, înalţi şi foarte masculinizaţi, pe când cele japoneze nu sunt.
C.C.: Sunt două răspunsuri la această întrebare, care, într-un fel, se intersectează la mijloc. În primul rând, personajele tradiţionale japoneze sunt mereu adaptate pentru pieţele locale prin voci mai profunde şi masculinizate. Astfel, li se conferă o aură bărbătească ce compensează conformaţia feminină. Şi nu cred că au influenţat aceste personaje perspectiva asupra super-eroilor, cât cred că au sensibilizat, oarecum, receptivitatea către astfel de tipologii masculine mai feminine, normale. Deci, se poate spune că au influenţat, într-un fel, perspectiva asupra personajelor nu numai din anime-uri, ci şi din benzi desenate sau filme, însă nu au schimbat cu totul perspectiva. Mai mult, cred că le-au dat desenatorilor şi scenariştilor posibilitatea să-şi lărgească aria de tipologizare a personajelor şi ceea ce aceştia pot face cu ele, făcându-le mai accesibile publicului.
Într-adevăr, sunt personaje japoneze prea feminine, prea androgine chiar şi pentru publicul feminin. Uita-te la Trinity, din „Matrix“, spre exemplu. Femeia aia e în stare să se pună cu orice bărbat. În esenţă, toate personajele americane sunt masculinizate, dar cele japoneze ne-au permis să modificăm percepţia şi asupra personajelor feminine şi invers. Neo, de exemplu, nu e tipic american, e chiar slab, dar e masculin.

R.: Cred că sigur aţi văzut varianta manga a lui „Wolverine“, de la studiourile Madhouse, care apare în 2010. Ce părere are Gonzo despre asta? Nu ştiu sigur dacă aţi citit comentariile, dar fanii de pe ambele continente, chiar şi europenii, nu sunt de acord cu acest mix cultural.
C.C.: Ei bine, Gonzo şi eu, în particular, avem o opinie subiectivă despre acest desen. Cred că este un experiment. Marvel este compania nr.1 din lume licenţiată în ceea ce priveşte producţia şi distribuţia de benzi desenate. Ăsta este un fapt. Sunt pe locul 1 pentru că se cumpără licenţă pentru tot ceea ce au ei ca produs, software etc. Şi odată ce ai scos un produs manga de genul ăsta şi se vinde bine, tinzi să mergi pe aceaşi linie, indiferent în ce constă.

R.: Are şi Gonzo de gând să facă aşa ceva pentru alte pieţe? Cea română de exemplu?
C.C.: Depinde de cât succes are acest experiment. Acum, cine ştie, poate aşteptând reacţia publicului, fără a copia exeperimentul din timp, ne fereşte pe noi de un eşec, în cazul în care strategia va fi un insucces. Oricum, Marvel este ca Microsoft. Când încep un proiect îl continuă până când vor avea succes. Au un renume, un brand, şi vor continua să împingă proiectul până la succes. Chiar dacă „Wolverine“ nu va avea succes, vor continua cu altceva şi ştiu că, indiferent de ce va fi, nu se vor lăsa bătuţi.

R.: O ultimă întrebare. Referitor la conţinutul anime-urilor voastre, pentru piaţa europeană aveţi de gând să scoateţi pe viitor anime-uri cu teme/ subiecte mai existenţialiste, filosofice, aşa cum a făcut Manglobe cu „Ergo Proxy“ sau „Samurai Champlo“?
C.C.: Da, în principiu dorim asta. Dar, marea problemă este găsirea unei teme care să atragă întregul glob. Esenţial este ca un concept, un personaj, să fie agreat de toată lumea. Însă, este o mare provocare. Până acum am reuşit să găsim subiecte care să atragă piaţa americană şi piaţa japoneză concomitent, plus ceva din Europa, atât la nivel de creaţie, cât şi la nivel de distribuţie, aşa cum s-a întâmplat cu „Afro Samurai“. Experimentul acesta a mers foarte bine pentru noi aici. Conţinutul tematic japonez a prins pentru Occident. Dar, conţinutul tematic occidental nu merge aşa de bine pentru japonezi. Rămâne o provocare.

La sfârşitul interviului, C. Carlisle ne-a mai povestit şi un pic despre viaţa sa. S-a născut, a crescut şi a terminat colegiul în Detroit. La două săptămâni după terminarea facultăţii, a plecat cu un amic spre L.A. cu tot ce a putut încăpea în micul lui automobil. Ceva vreme s-au chinuit, dar au reuşit să strângă bani pentru apartamente separate şi şi-au construit o carieră.

C. Carlisle a cunoscut-o, ulterior, pe soţia sa, s-a mutat în California, unde locuieşte de 15 ani, şi lucrează de 5 ani pentru Gonzo. Primul său mare proiect a fost „Afro Samurai“ şi de atunci a rămas la anime-uri, principala cauză a călătoriilor frecvente prin lume şi, implicit, în România.

Articol publicat în revista Teen Press, nr. 31, noiembrie 2009

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.