Interviu Andreea Retinschi – Intre frumusete si expresivitate

Interviu Andreea Retinschi

Interviu  Andreea Retinschi

de Raluca Băceanu – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Este imposibil să lucrezi în domeniul fotografiei şi să nu fi auzit de arta Andreei Retinschi. A studiat fotografia şi comunicarea media în Toronto şi este fotograf profesionist. Lumea înfăţişată de ea te duce într-un basm de unde cotidianul pare o lume gri şi anostă…

R: Când a devenit pentru tine fotografia o pasiune?
Andreea Retinschi:
Pentru mine e greu să stabilesc cronologic un sentiment. Eu încă descopăr şi redescopăr fotografia; înţeleg şi simt lucrurile altfel în fiecare an. Pot să îţi spun că la 14 ani făceam fotografii la animăluţe şi floricele, la 17 ani am urmat un curs de fotografie analog şi m-am îndrăgostit de imaginea ce se forma în revelator, la 19 ani am început facultatea de fotografie şi credeam că ştiu totul, acum măcar ştiu că nu ştiu.

R: Când această pasiune s-a transformat într-un stil de viaţă?
A.R.:
În momentul în care am renunţat la orice geantă care era prea mică pentru a cuprinde şi aparatul foto. (n.r. râde)

Interviu  Andreea Retinschi

R: Am observat că eşti extrem de atentă la detalii. Portretele par să înfăţişeze persoane perfecte: tenul ca de porţelan, textura pielii indiscutabil de fină, machiajul impecabil, la fel şi coafura. Ţi s-a întâmplat să ţi se spună că te îndepărtezi prea mult de realitate şi creezi o lume total nouă?
A.R.:
Eu creez personaje, caut şi fur frumuseţea, o îngheţ într-un cadru. Nu vreau cotidianul, vreau să construiesc un basm. Mă amuză atunci când aud comentarii despre o şedinţă foto, nu neapărat a mea, în care unele persoane îşi exprimă opinia despre cum modelul nu arată ca în modul obişnuit. Păi nu asta e intenţia? Nu mergi la fotograf dorind să arăţi la fel ca în infamele fotografii de pe Facebook în care cu toţii ne-am găsit tag-uiţi a doua zi după o petrecere. Într-o fotografie profesională eşti tu, în unghiul tău cel mai bun, în lumina cea mai bună, arătând cel mai bine.

R: Ce cauţi la un model? Preferi un chip frumos şi puţin expresiv, dar pe care să îl poţi modela, sau, dimpotrivă, preferi un chip expresiv, dar nu neapărat frumos?
A.R.:
Expresivitatea este cea mai importantă pentru mine. Totul porneşte de la ochi. Dacă ochii nu exprimă nimic, frumuseţea devine inutilă. Se spune ca animalele miros frica, e valabil şi pentru aparate foto. Când modelul din faţa aparatului nu se simte comfortabil, nu are încredere în sine sau în fotograf, acest lucru se simte. Oricât de bună ar fi lumina sau cadrul per total, fotografia devine compromisă. Mai văd unele fotografii în care expresia modelului este la fel de clară ca şi în cazul în care ar ţine un cartonaş de gât pe care să scrie ,,Şi acum ce vrei sa fac?“. De aici şi clişeul ,,make love to the camera“, se referă la conexiunea între privirea modelului şi aparat.

Interviu  Andreea Retinschi

R: Cum a fost pentru tine să lucrezi cu modele sau celebrităţi, pentru care este important doar aspectul fizic şi mai puţin cel, să îi spunem, spiritual?
A.R.:
Nu lucrez diferit cu persoane obişnuite, modele sau celebrităţi. Toţi oamenii vor să fie frumoşi şi să îşi spună povestea.

R: Crezi că expresivitatea se găseşte într-o oarecare măsură la fiecare dintre noi şi tocmai de asta poate fi ea exploatată de un fotograf bun?
A.R.:
Da, absolut. Cel mai important este să existe o relaţie de încredere între model şi fotograf.

Interviu  Andreea Retinschi

R: Ai studiat în afară la Universtatea Guelph-Humber. Dacă ai fi rămas în România, crezi că ai fi reuşit să te remarci atât de repede?
A.R.:
Nu pot presupune. Nu ştiu dacă m-aş fi apucat de fotografie dacă rămâneam în România; pentru mine a fost decisiv cursul liceal de fotografie pe film, din Toronto. Dar eu consider că până la urmă contează ce faci, nu unde ai învăţat, iar eu nu simt că am fost foarte avantajată de facultatea mea. A fost un program pilot, nu erau organizate bine cursurile şi simt că am început să fac ceva definitoriu pentru mine abia după ce nu am mai avut îndrumare, după ce am terminat facultatea. Desigur, nu pot contesta că am învăţat lucruri, că m-am inspirat şi că anumite informaţii au acţionat probabil latent ca influenţă, dar acolo am învăţat mai mult fotografia de studio, iar acum eu lucrez predominant în exterior cu lumina naturală. A fost un loc de formare, dar nu de definire al meu.

R: Să presupunem că nu ai fi reuşit până în prezent nimic în domeniul fotografiei. Cu ce crezi că te-ai fi ocupat?
A.R.:
Psihologie.

Interviu  Andreea Retinschi

R: Revenind la starea actuală. Cum te vezi pe viitor? În următorii 10-15 ani.
A.R.:
Eu încă am dificultăţi în a îmi face planul dinainte pe o săptămână, mi-este imposibil să fac o estimare pentru următorii ani. Viitorul atât de îndepărtat îmi dă un sentiment de anxietate. Sper să fie mai bine.

R: Cum decurge pentru Andreea Retinschi o zi obişnuită de muncă?
A.R.:
Alarma. Snooze. Cafea. Internet. Şi mai multă cafea. Editare. Editare. Editare. Cafea. Editare. Epuizare. Somn.

Interviu  Andreea Retinschi

R: Există în ţară destul de multe cursuri de pregătire pentru viitorii fotografi, doar că nu pot avea acces la ele toţi care ar vrea să înveţe. Pe lângă dramul de noroc, uneori intervine şi situaţia financiară. Ce sfătuieşti în cazul ăsta tinerii pasionaţi de fotografie?
A.R.:
Exerciţiu, exerciţiu, exerciţiu. Cel mai important este să evaluezi corect resursele cele mai apropiate şi accesibile. Există multe tutoriale online şi dorinţa de a învăţa este tot ce ai nevoie. Începe să îţi fotografiezi prietenii şi familia, apoi cu un pic curaj întrebi persoane ce ţi se par interesante. Împrumută, creează, inventează lucrurile de care ai nevoie. Cursurile pot fi foarte bune, dar sunt în mod special pentru oameni care au nevoie de o motivare mai autoritară, poţi să înveţi totul de unul singur dacă îţi doreşti asta.

R: Ce sfaturi tehnice, de editare ai putea da liceenilor?
A.R.:
Trageţi mereu raw, folosiţi photoshop şi/sau lightroom (am auzit ca şi gimp e bun), salvaţi în format psd, cu layere. Experimentaţi. Nu vă lăsaţi intimidaţi de multiplele funcţiuni ale unui program, nu veţi avea nevoie să le folosiţi pe toate. Dacă mai aveţi prieteni care au aceeaşi pasiune, învăţaţi-vă reciproc, cele mai utile informaţii le înveţi de la prieteni.

Recommended Articles

2 Comments

  1. Va multumesc frumos 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *