Interviu – Liviu Teodorescu

liviu_teodorescu-catalina_cosma-fotoreporter-teenpress-21

de Sabrina Canea – reporter
foto: Catalina Cosma – fotoreporter

Reporter: L-am cunoscut pe Liviu Teodorescu, un tânăr șarmant cu o voce caldă, în toamna anului 2011 la „preselecțiile pe nevăzute“ de la „Vocea României“. Cum a luat acest Liviu care abia terminase clasa a 12-a decizia de a apărea într-un show televizat?
Liviu Teodorescu:
Mi-am dorit foarte mult să particip la un show de televiziune, care să mă ridice aşa, brusc. Sincer, când a venit ideea cu „Vocea României“, eram foarte prins cu BAC-ul și nu prea îmi mai ardea mie de „Vocea României“ sau de altceva (n.r. – râde).

Şi țin minte că preselecția – prima preselecție, că se fac două preselecții, blind-ul e după (n.r. – adică preselecțiile pe nevăzute reprezintă al doilea prag) – prima preselecţie a fost ceva de genul: era în ziua cu BAC-ul la română și după BAC, după ce eram fericit că făcusem bine și că următorul era în două zile, la istorie, am ajuns acasă și nu mai voiam să merg la preselecție, am crezut că si ai mei au uitat și eram fericit. Am ajuns acasă și mi-au zis: „Hai, bun, acum poți să te duci să dai preselecția.“ Am zis: „Ce?! Nu, stați, mai stau un pic“. Mi-au spus să merg și bine au făcut că a fost bine.

R.: Și ești fericit că ai făcut această alegere?
L.T.:
Da, sunt foarte fericit. A fost o punte de lansare bună și foarte rapidă. Mai ales că s-au legat lucrurile foarte bine după.

R.: Ai fost unul dintre puținele cazul când toți jurații s-au întors și ți-au spus tare și răspicat „te vreau“. Te așteptai la acest rezultat?
L.T.:
Doream treaba asta și mă așteptam, adică, în sufletul meu, m-am văzut tot timpul acolo, dar, una e să-ți proiectezi tu în minte și alta e să se întâmple ceea ce-ți doresti. Am ajuns pe scenă și nu am mai știut de capul meu. Înainte să intru în culise eram terminat, nu mai știam dacă am făcut bine, daca a fost o idee buna sa particip. Adică eram… Phuaai! Era harababură. Și când am intrat pe scenă a mers totul așa, foarte bine, după primele versuri pe care le-am cântat s-a întors Brenciu și după aia toată lumea. A fost excepțional!

liviu_teodorescu-catalina_cosma-fotoreporter-teenpress-2 (1)

R.: Și cu toate că îi aveai pe toți cei patru, știai de la bun început cu cine aveai să mergi mai departe. De ce Moga?
L.T.:
Da, da, mă gândeam la Moga, de la început. Pentru că, într-un fel, l-am considerat tot timpul un model. E un artist care cântă, compune, produce și care are un studio al lui și un business al lui. Asta îmi doresc și eu să fac.

R.: Consideri că faptul că ai ajuns sub aripa lui Moga te-a ajutat mai mult decât te-ar fi ajutat oricare dintre celelalte trei variante?
L.T.:
E posibil ca într-o echipă să nu fi fost prioritate cum am fost în echipa asta sau ceva de genul astă. Sau într-o echipa să fi fost mai prioritate decât am fost în echipa asta. Oricum, a fost cea mai bună alegere.

R.: Cum vezi demersul tău în concurs?Ai vreun regret?
L.T.:
A fost bine, a început foarte sus și am încercat să o țin așa până la capăt. În final, atunci, am ieșit, dar am constatat după aia că a fost bine ce s-a întâmplat pentru că imediat după am intrat în „Pariu cu Viata“ și dacă rămâneam în finală, nu mai puteam realiza treaba asta, că fix în săptămâna în care am iesit din finlă, eu eram chemat la audiții pentru „Pariu cu Viața“. A ieșit foarte bine. Și tot atunci, imediat după, în finală, am mers și am cântat piesa pe care am lansat-o cu Moga și cu LuckOne. A fost incredibil de bine.

Regret? Nu, absolut niciunul, din contră, practic a fost o chestie care m-a ajutat foarte mult.

R.: Consideri că „Vocea“ este cea care te-a propulsat, nu neapărat în lumea muzicii, ci în ochii oamenilor?
L.T.:
În cel mai bun mod și cel mai rapid. Mi-a creat o imagine. Mulți artiști se chinuie să demonstreze că pot să cânte și că au talent la treaba asta. Sunt fericit că oamenii pornesc de la premisa asta când mă ascultă, adică m-au văzut la „Vocea“ și sunt constienti ca pot să cânt.

R.: Cum crezi că ar fi arătat viața ta astăzi dacă nu participai la „Vocea României“? Cum crezi că ar fi evoluat viața ta dacă nu ai fi participat la acest show?
L.T.:
S-ar fi întâmplat ceva și tot aș fi făcut muzică. Dar, cred că asta era trenul pe care trebuia să-l prind atunci. Și, oricum, trenurile astea în viața tot vin și pleacă și tot așa. E foarte bine că am profitat de ocazie când s-a arătat.

R.: După „Voce“ a urmat proiectul ce a fost un „boom“ în ceea ce privește serialele românești care vizează în speță publicul tânăr, dar nu numai. Cum ai ajuns de la muzică la actorie, și anume cum ai ajuns la „Pariu cu viața“?
L.T.:
Mi-am dorit treburile astea. Am făcut niște cursuri de teatru la Palatul Copiilor și de atunci mă visam că joc într-un film ceva. Și uite că, după „Vocea României“, a venit imediat „Pariu cu viața“ și, ce să spun, m-au luat așa pe sus evenimentele, dar a fost incredibil. Am intrat în „Pariu cu Viața“, apoi am ieșit din „Pariu cu viața“, am venit la Moga la studio si am lucrat la prima piesă. S-au legat lucrurile în viața mea foarte bine și încerc să o țin tot așa.

liviu_teodorescu-catalina_cosma-fotoreporter-teenpress-9

R.: Ți-a fost greu să treci de la muzică la interpretări scenice?
L.T.:
Eram familiarizat cu actoria, oricum. Am vrut să dau la actorie, inițial. Pe primul loc în viața mea a fost muzica, după care m-am săturat eu de muzică la un moment dat și am ajuns să fac actorie. După care (n.r. – râde) mi-am dat seama în clasa a XII –a, când toată lumea se pregătea de facultate, eu alesesem U.N.A.T.C.-ul. Abia după primul semestru din clasa a XII-a am constatat că nu vreau să merg la U.N.A.T.C. și că vreau Conservatorul, am făcut cursuri ca să intru la Conservator. A fost un haos, dar a fost bine că se întâmplă treaba asta, că așa îți dai seama, când ești la limită, când poți să te cunoști mai bine și poți să faci lucrurile și mai palpitante.

R.: Cum a fost experiența „Pariu cu viața“?
L.T.:
„Pariu cu viața“? A fost o nebunie! La început am jucat doar în serial, după care am intrat în „Lala Band“. Am fost cu Lala Band în toate turneele posibile, peste tot prin țara, am văzut toată țara, absolut tot ce se poate vedea în toate orășele – dacă au fost vreo 10 orășele în care nu am fost. A fost excepțională experiența.

R.: Ești, sau cel puțin erai, compozitorul „Lala Band“. Te așteptai ca formația să aibă un asemenea succes și un impact atât de puternic în rândul tinerilor?
L.T.:
Eram și eu în compoziție, dar nu eram eu cel care compunea, care producea în studio, acela era John Puzzle.

Formația avea deja succes când am intrat. Eu am venit in trupa în punctul culminant și mă bucur că s-a întâmplat asta. Și, oricum, de când începuse „Pariu cu viața“, mă uitam așa cu nesaț și îmi doream să fiu și eu acolo și uite că s-a întâmplat.

R: În ce postură te simți mai bine: cea de actor sau cea de cântăreț?
L.T.:
In ambele, dar cea de cântăreț mă împlinește cel mai tare.

R.: Deși ai apărut prima oară pe sticlă cu piesa „Electronic Symphony“, care a fost un featuring alături de Marius Moga, primul tău single a fost „Ești piesă“. Povestește-ne puțin despre cum a luat naștere piesa.
L.T.:
A apărut pur și simplu. Lucram la altă piesă, la alt single, cu totul altul și lucram de ceva vreme. Marius, nonconformist ca de obicei, a intrat într-o zi în studio și a zis că piesa la care lucram nu era potrivită pentru mine. M-a pus pe gânduri, adică eram total debusolat, nu mai știam ce să mai fac. Marius a început să se joace acolo la pian, să cânte un refren și când l-am auzit m-am îndrăgostit pe loc de piesa asta. Și am început, am scris-o amândoi, am produs-o. Producția, adică negativul care e în spatele vocii, dacă vă arăt o poză cu proiectul are 20 de track-uri, e o chestie atât de simplă, e cea mai simplă piesă posibilă și în același timp este foarte puternică și ca mesaj și ca muzică, ca orice. Asta demonstrază că lucrurile simple sunt mult mai bune decât orice „complicăciune“ de pe pământ.

liviu_teodorescu-catalina_cosma-fotoreporter-teenpress-25

R.: Spune-ne despre colaborările pe care le-ai avut în acest răstimp.
L.T.:
Am avut o colaborare cu Andra, care a fost un succes, din fericire. Andra este o persoană minunată și îi mulțumesc din suflet că a acceptat să facă piesa asta cu mine. Eu voiam demult să fac o piesă cu Andra, de când am fost în prima tabără de muzică cu Moga. Atunci mi-a zis Andra că sunt talentat și că vrea să facem o piesă împreună. Uite că s-a întâmplat.

R.: „Un loc în viața ta“ este un single proaspăt copt și scos din cuptor nu cu mult timp în urmă. Cum progresează piesa? Cum a fost primită?
L.T.:
Progresează lent și sigur (n.r. – râde). Niciodată până acum, dar uite, asta îmi propun in viitorul foarte apropiat, nu am fost genul care să dea un „boom“ dintr-o dată. Am luat-o ușor și sigur. E mai ușor să pui o cărămidă dupa cărămidă, decât să vii și să cumperi o casă terminată, o pui pe pământ, nici nu știi dacă fundația e bună… Consider că până acum am facut fundația și de-acum am de gând să dau niște boom-uri.

Piesa a fost primită cu brațele deschise; reacțiile sunt foarte pozitive, nu am văzut reacții negative nici pe youtube. Bine, vreo câțiva, dar asta e inevitabil și e bine când îi ai. Dacă nu îi ai, ceva e în neregulă. A intrat piesa pe radio, pe TV, e foarte bine.

R.: Ce feedback ai pimit?
L.T.:
Am primit feedback-uri de la foarte mulți îndrăgostiți, de la foarte multe cupluri care îmi dau mesaje pe Facebook, vor să-și cânte piesa unul altuia.

R.: După cum chiar tu ai spus, compui. Ce anume compui? Piesele de până acum sunt compoziții proprii?
L.T.:
Ce compun? Muzică (n.r. – râde). Ce fel de muzică? În principiu, compun și am observat că îmi place foarte tare să fac treaba asta, în ton cu muzica pe care o ascult. Am început să-mi iau muzică foarte multă de pe iTunes și mi-am luat albumul lui Justin Timberlake, albumul lui Ed Sheeran, albumul lui Weekend, albumul lui Pharrell, al Rihannei. Le-am luat pe toate in acelasi timp, cred ca am cheltuit 100 de euro numai pe albume în ultima vreme (n.r. – râde) și am început să le ascut și am observat că mă influențează. Imi place să fac muzică sensibilă, de suflet și cu care se pot identifica oamenii care au ceva de spus și pentru care sufletul vorbește mai mult decât orice altceva.

R.: Zi-ne de albumul care urmează.
L.T.:
Albumul pe care urmează să-l scot, sper din suflet, să fie un fel de revelație așa. Nu prea s-au mai scos albume în ultima vreme; din ce am vazut, toată lumea e călare pe single-uri și alea abia dacă ies. Parcursul artiștilor, asta e părerea mea, că nu mai are o cursivitate, nu se mai leagă ceva. Un album mi se pare o oportunitate excepțională să faci totul cu un parcurs și am să încerc să fie ceva legat, ceva frumos, ceva simplu și din suflet, cu care oamenii să empatizeze și în care oamenii să se regăsească.

liviu_teodorescu-catalina_cosma-fotoreporter-teenpress-19

R.: Știu că următorul om pe care vrei să-l abordezi e Tudor Chirilă.
L.T.:
Da, pfoai! Imi doresc să fac o piesă cu Chirila pentru albumul ăsta, el e pe rock și are niște concepții foarte puternice pe care și le susține. Am să încerc să cădem la înțelegere și să facem o piesă bună pentru album. Am învățat să cânt la chitară pe piesele de la Vama Veche și mi s-ar părea ceva foarte tare să fac o piesă cu el.

R.: Cum vezi industria muzicală românească la momentul actual?
L.T.:
O industrie care începe să se înfrumusețeze, așa mi se pare. Mi se pare că piesele încep să fie sensibile, iar oamenii încep să reacționeze la lucruri la care acum doi sau trei ani nu mă așteptam să reacționeze. Acum ceva timp erau piese dance, house, toată lumea dansa prin cluburi, dar lucrurile s-au schimbat radical, adică în extrema cealaltă. Dacă înainte se ascultau numai piese în engleză, acum sunt numai piese în română, din astea dramatice, din suflet. Nu știu, mi se pare o direcție bună.

R.: Care crezi că e cauza?
L.T.:
Oamenii și-au spus cuvântul, ascultătorii. La toate piesele alea de dinainte, house, care erau în engleză și nu prea înțelegeai ce se spune și la care ascultai ritmul ala boom – boom – boom. Am văzut foarte multe comentarii youtube, de genul: „muzică proastă, fără suflet, când o să revină muzica bună?”, adică vedeam de atunci oamenii și uite că acum se întâmplă. Cred că asta, oamenii, ascultătorii, ei decid și nimeni altcineva.

R.: Română sau engleză?
L.T.:
Ambele mi se par a fi oportunități de exploatat, dar depinde pentru ce vrei. Dacă vrei să faci o piesă pentru „afară“, normal că n-o s-o faci în română. Dacă vrei să faci o piesă pentru România, poți s-o faci în engleză, dar uite că în perioada asta nu merge.

R.: Ce se mai găsește pe agenda ta cu planuri de viitor?
L.T.:
Următorul single vreau să fie hit. Următorul album și cam asta am stabilit momentan și vreau să le duc până la capăt. Vreau să mă apuc de lecții de dans neapărat, să învăț să dansez (n.r. – râde)!

liviu_teodorescu-catalina_cosma-fotoreporter-teenpress-13

R.: Să combini dansul cu muzica sau pentru tine personal?
L.T.:
Nu, nu pentru mine, pentru scenă, pentru muzică.

R.: Cum a fost liceanul Liviu? Ai vreo amintire hazlie de pe-atunci?
L.T.:
Am avut tot timpul niște scopuri ale mele. Tot timpul am fost ghidat de ele și nu am avut prea mult timp să fiu sociabil și să stau foarte mult cu prietenii. Abia prin clasa a XII-a am realizat ce frumos e să stai cu ei, dar până atunci nu prea am ieșit prea mult în curtea școlii, nu eram genul foarte expansiv, să fac tâmpenii. Bine, la ore, na, făceam.

În ceea ce privește viața mea, viața mea de liceu nu a fost așa zbuciumată. Am fost îndrăgostit…mă îndrăgosteam foarte repede. Și cam asta a fost. Dar în rest învățam, am fost conștiincios în ceea ce privește școala.

Din liceu ceva hazliu? Cred că în clasa a XII-a, când m-am ras în cap, în vara dinspre a XI-a spre a XII-a. Am vrut eu să văd cum e, mi se părea mie că mi-ar sta bine, dar am făcut o greșeală foarte mare (n.r. – râde). Nu am ieșit din casă prea mult vara aia. Am stat mai mult în casă și nu-mi mai creștea părul! Venea școala! Începea școala și eu tot chel eram. După care a început școala și toată lumea se uita la mine și se întreba: „Cine este colegul ăsta nou?“

R: Care sunt hobby-urile tale?
L.T.:
Merg la sală. Nu știu, niciodată nu știu ce să zic de asta cu hobby-urile. Citesc, da, asta fac!

R.: Care e cartea ta preferată?
L.T.:
Cartea preferată… Am citit „Martin Eden“ a lui Jack London. Aia mi-a plăcut cel mai tare. Acum citesc o carte a lui Napoleon Hill – „De la idee la bani”-, care este foarte tare. Te învață niște lucruri de care trebuie să ții cont ca să ai succes.

R.: Dacă ar fi să-ți alegi o altă meserie, un alt domeniu în care să te dezvolți, ce ai alege?
L.T.:
Nimic altceva nu aș alege, nu aș putea să fac. Dacă n-ar fi fost sa ma fac muzician, poate m-aș fi făcut avocat sau ceva de genul ăsta. Dar muzica mi se pare singura opțiune.

R.: Ai spus că părinții tăi te susțin în tot ceea ce faci.
L.T.:
M-au susținut mereu și de astăzi înainte tatăl meu îmi va fi manager (n.r. – râde), nimic n-o sa-mi mai stea în cale. Eu l-am angajat. Am spus „tată, de azi înainte trebuie să ne punem pe picioare“. E bine să ai pe cineva lângă tine care te iubește necondiționat și care îți vrea binele în orice fel de situație.

R.: Descrie ceea ce faci în trei cuvinte.
L.T.:
În trei cuvinte este prea puțin. Iubesc să cânt.

Leave a Comment