Interviu cu trupa Running Clouds

Interviu cu trupa Running Clouds

Interviu cu trupa Running Clouds

de Laura Ștefan – seminarist
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Muzica lor ne-a surprins și ne-a pus sângele în mișcare așa cum mulți „muzicieni“ nu o mai fac. Îi întânlim pe YouTube, Facebook și în concerte cu același spirit și voie bună ca întotdeauna, ceaa ce le-a dat un plus din partea noastră. Running Clouds este trupa vocalistului și chitaristului Vlad Constantin, chitaristului și backing vocals-ului Alex Turcu, bass-istului Marian Achim și, nu în ultimul rând, a toboșarului Eduard Manu.

R.: Când și cum a intrat muzica în viețile voastre drept o pasiune?
Turcu:
Când eram mic chiar am participat la Tip-Top și am câștigat un mare urs de pluș (n.r. – râde). Dar nu, pasiunea pentru muzică a fost de când m-am apucat de chitară, în clasa a X-a, pentru că toată lumea știa să cânte, iar eu nu. Am luat fiecare om să îl întrec. Ăsta a fost scopul meu în primii trei ani de chitară.
Vlad: Mie mi-a plăcut muzica de mic… dar n-aveam talent (n.r. – râde). La un moment dat m-am dus la o preselecție pentru canto la Compania de Artiști, pentru că îmi plăcea de tipa cu care am mers. A zis să cântăm ceva împreună și evident că am cântat separat, când am ajuns acolo și-a dat seama și a zis că „frate, eu nu cânt cu tine, că ești prea praf“. Iar, în final, am avut bafta să ajung în compania respectivă pentru carismă. Nu prea am fost eu omul cu talent, mai degrabă omul cu munca.
Edy: La mine a fost mai simplu, având o familie de muzicieni. Ei nu prea voiau să mă lase să fac muzică, dar nu aveau ce sa îmi facă. A început ca un hobby, între timp devenind mai mult. Dar mă bucur că mi-am deschis mai multe orizonturi, și nu mai cânt doar „metale“.
Achim: Mi-a plăcut dintotdeauna muzica și în special bass-ul. Prima oară am cântat la 14 ani într-o trupă de cartier.

Interviu cu trupa Running Clouds

R.: Vorbiți-ne puțin de începuturile voastre. Cine a venit cu inițiativa înființării trupei?
T.:
Ea nu a pornit de la „Hai, să facem o trupă!“.
V.: O prietenă comună ne-a invitat la aniversarea de Sf. Alexandru. Erau vreo două chitare în casă, mi-a plăcut ce cânta Turcu pe acolo și se întâmpla pe vremea aia să fi terminat prima mea piesă. I-am arătat-o, mi-a schimbat-o cu totul, după care…
T.: După care nu a mai dat nici un telefon și i-am spus că e un alt „Lache flaușat“ care-mi zice „Hai, să-ți faci trupă!“, și eu voiam atunci o super trupă (n.r. – râde).
V.: De fapt, ideea era că el trebuia să dea Bacul atunci, dar vrea să mă scoată pe mine „țapul ispășitor“ (n.r. – râde).
T.: M-a sunat, ne-am refugiat la mine în cameră și în două săptămâni am scris opt piese. Dar ne-am dat sema că ne mai trebuie și alți membri. Putem spune că am schimbat până în momentul de față patru toboșari de cinci ori.
V.: Motivele despărțirii de fiecare dată, cu excepția unui singur caz, în care chiar nu ne-am înțeles și am avut o divergență, au fost alte proiecte pe care le-ar fi pus pe primul plan, până când a venit domnul Edy, de față, la mijlocul lui ianuarie dornic de afirmare, studios și să sperăm la a cincea oară cu noroc. Cel mai probabil, dacă am fi avut continuitate, am fi fost probabil în alt stadiu, și nu doar cu nouă piese și la numărul prezent de concerte, deoarece cu fiecare nou venit trebuie să stai 2-3 luni până învață.
T.: Am zis că la următorul toboșar care pleacă, mă las de chitară și mă apuc de tobe (n.r. – râde).

Interviu cu trupa Running Clouds

R.: Ce reprezintă muzica pentru voi – un mod de a vă relaxa și a petrece timp împreună sau mai degrabă o vocație?
V.:
Presupun că pentru toți a început ca un hobby, dar, odată cu proiectul ăsta, am considerat că putem face ceva, în special după ce am scris niște piese, am văzut că sună bine și sunt și puțin altfel, căutăm să transformăm totul în vocație. Vocația nu trebuie să rămână neîmplinită, deoarece poți să ai o vocație, dar să nu apuci să te bucuri de ea. Oricum, odată cu virusul intrat, nu ai cum să dai înapoi.

R.: Una peste alta, vreau să știu de ce ați ales ca trupa să se numească ,,Running Clouds“?
V.:
Eram în Cișmigiu cu iubita mea, era noapte, un peisaj feeric, luna lumina puternic… mă rog, erau niște nori, vântul adia șăgalnic (n.r – toți au încept să râdă). Ideea este că am observat niște nori în incursiunea lor și ne-am gândit că „Running Clouds“ este un titlu foarte bun de piesă, dar ne-am mai gândit și am zis că sună mult prea mișto. Poate fi privită ca pe o metaforă, pentru că așa cum norii sunt în deplasare, așa suntem și noi în viața asta până când ne reîncarnăm (dacă este să credem sau nu). Suntem într-o continuă mișcare.

R.: Ce stil de muzică abordați îndeosebi?
T.:
Eu voiam neapărat o trupă de progressive rock, doar că s-a dus ușor, ușor spre alternative rock. Am căutat pe net multe definiții și am ajus undeva pe la new prog, dar să spunem că este mai mult alternative cu o abordare progressive rock.

Interviu cu trupa Running Clouds

R.: Vă ocupați împreună de versurile melodiilor?
Vlad: Da, eu, Vlad Constantin, sunt vinovat de crearea acestor…
T.: Acestor versuri de tăiat vene și de cum să treci prin această viață mizeră (n.r. – râde). Dar muzica ne salvează. Ascultați Running Clouds!

R.: Vă strabate gândul să scrieți și piese în limba română?
T.:
Aici pot spune că eu m-am opus în cea mai mare parte, din cauza faptului că este destul de greu să scoți o piesă în limba română fără să sune penibil, deși au devenit tot mai căutate piesele în limba română.
A.: Eu vreau o piesă în franceză, care să se numească „Omelette au fromage“ (n.r. – râde).

R.: Vorbiți-ne puțin și de piesele voastre, și în special de cele pe care le aveți în planurile de viitor. Care este mesajul lor?
T.:
Prima piesă a fost „Save me“, fiind înregistrată în februarie 2011 și trasă pe foc automat. Momentan avem nouă – zece piese gata pentru concerte, patru dintre ele sunt și înregistrate – „Save me“, „The past is paid“, „Feel Alright“ și „Cold“. Cum ne-am luat multe pauze datorită toboșarilor, nu am putut să le promovăm agresiv, și eu, personal, sper să mai tragem patru sau cinci piese încât să scoatem un album. Dar, în privința albumului eu sunt puțin mai pretențios, în ideea că nu vreau un CD cu șase piese puse alandala. Albumul trebuie să aibă o poveste în spate, piesele să corespundă ca stare… nu putem să venim cu o piesă de distracție și o alta de omorât mama (n.r. – râde).

Interviu cu trupa Running Clouds

R.: Cu ce concerte vă puteți lăuda până acum?
V.:
Nu vă duceți la „The Global Battle of The Bands“! Cel mai mișto concert, ca feeling a fost cel din Jukebox. Iar în plan avem concertul din 30 Martie, de la club Panic, alături de trupa Manfellow, un altul pe 17 mai, și, odată cu venirea domnului Edy, am hotărât că putem începe să concertăm în toate cluburile care merită.

R.: Cu ce vă ocupați în afară de muzică? Facultate, muncă, relații sau poate alte hobby-uri?
E.:
Eu sunt în anul II la Studii Europene și anul I la percuție, la Școala Populară de Arte.
T.: Eu sunt student la Universitatea de Informatică, am și job ca chitarist la „The Big Pop Star“ – Delia.
A.: Am terminat Facultatea de Drept și sunt tehnician și sunetist la Pyramidstudio România.
T.: El este multifuncțional. „S-a stricat priza, ori nu te mai vrea nevasta?“ – îl chemi pe Achim (n.r. – râde).
V.: Eu mă ocup numai cu muzica. Alături de Turcu și încă un prieten am pus bazele unei echipe de producție și probabil vom face piese de toate genurile, pentru a le vinde apoi. Iar în rest, „Running Clouds“ este proiectul principal. De curând am intrat într-un proiect de cover-uri și mai practic expresivitate corporală alături de niște cântăreți care, deși cântă bine, seamănă cu niște dulăpioare când îi pui pe scenă.

R.: Ce a reprezentat perioada liceului pentru voi?
E.:
Imaginea mea asupra perioadei de liceu este o clasa cu 27 de fete pițipoance care se certau între ele.
T.: Perioada liceului a fost una dintre cele mai importante perioade ale vieții mele până acum, făcându-se trecerea de la matematică la artă. Din acel moment am fost prezent la toate concursurile de cor, chitară și voce, trupă de teatru și multe altele.
A.: La mine se încarcă mai greu Windows-ul (n.r. – râde). Era mișto pentru că aveam multe fete în clasă, fiind la științe ale naturii … dar aveam cam mult de învățat.
V.: Nu am fost niciodată de acord cu bisericuțele, ori cel căruia să i te destăinui din adâncul sufletului. Pe de altă parte, singurul lucru de care îmi pare rău este că prin prisma sportului pe care îl făceam, niciodată nu puteam să ies, pentru că se cam aprindeau oamenii la meciurile de a doua zi.

R.: Care a fost cel mai greu moment al trupei?
T.:
Buba a fost faptul că la fiecare formulă porneam pe un drum, începeau fructele primăverii să se coacă, iar apoi deodată pleca toboșarul. Gândește-te că cel mai greu moment a fost atunci când a plecat ultimul toboșar, pentru că a trebuit să stăm pe bară timp de patru luni, iar apoi să o luăm de la capăt.

R.: Cum vă vedeți peste cinci ani?
T.:
Eu personal vreau să ne vedem peste cinci ani cu cel puțin două albune care să rupă urechile ascultătorilor.
V.: Trebuie să ne marcăm existenţa. Nu are rost dacă facem ceva doar de amorul artei, pentru că trebuie să iei un patent și să-ți lași marca pe ceea ce abordezi.
T.: La noi în țară, scena muzicală îmi pare oricum moartă, deoarece sunt puține trupe care fac muzică mișto și bine gândită, deoarece ori găsești metal (fafafafa… şi multe grohăituri) ori mercenari.

Interviu cu trupa Running Clouds

R.: Care a fost cea mai faină sau comică întâmplare petrecută ca și trupă?
T.:
A fost foarte amuzant când am dat cu capul de scenă și când s-a strict chitara în timpul concertului (n.r. – toți au început să râdă). Dar, cu siguranță, pentru mine fiecare concert reprezintă un mod de a ne distra și a ne simți bine împreună.

R.: Aveți un mesaj ori un sfat pentru trupele de liceeni abia formate ori pentru cititorii „Teen Press“?
T.:
Dacă vă apucați să faceți muzică, trebuie să munciți, pentru că altfel o să aveți muzică proastă . Așa că mai bine vă lăsați de acum de ea. Plus că avem locuri la ASE pentru voi toți. Iar pentru „TeenPress“ urez spor la treabă bună în continuare, pentru că trebuie să promovăm și lucrurile importante.
V.: Încercați să luați lucrurile cu esență și să vi le atribuiți, să fie personale, pentru că așa se construiește o personalitate aparte.
T.: Și vă așteptăm la concerte chiar dacă nu vă place muzica noastră ori chitara mea are un ton de „căcat“. Măcar vă puteți distra alături de noi (n.r. – râde).

Îi puteși găsi, dând clik la: https://www.youtube.com/user/RunningCloudsBand sau https://www.facebook.com/runningclouds.ro

O doză din muzica lor:

[youtube]C7i2zb1iMQE[/youtube]

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *