Moldovenii din trupa LeXem

„LeXem“ este o trupă formată în principal de basarabeni. Trupa îi conţine pe Victor Dodon (24), toboșar, Ştefan Cojocariu (23), chitarist, Anatolie Șcerbina (27), compozitorul pieselor, chitarist și voce a trupei. Cu toate acestea și Igor Antoniuc (24), protagonist al trupei Ad Hoc, a fost prezent la interviul de astăzi, având câteva colaborări cu trupa. Am stat la o vorbă cu ei, şi am ajuns la concluzia că sunt super mişto. Vă las să va convingeţi 🙂

Reporter: Pentru început, spuneţi-ne cum v-aţi întâlnit.
Anatolie : Cu Victor ne cunoaştem din cămin, de la liceu, unde a fost şi fostul bassist. El ne-a făcut cunoştinţă cu chitaristul Ştefan, fiind din acelaşi oraş cu el şi Igor.

R: Cum s-a format trupa?
Victor: (n.r. – râde) La beţie.
A.: Nu, nu chiar la beţie. Eu cânt la chitară de ceva timp (de vreo 10 ani), şi aveam câteva melodii compuse, şi am zis să le facem împreună. El a vrut să bată la tobe, şi am zis „ hai!“.

R.: Cum s-a născut pasiunea voastră pentru muzică?
V.: Păi, eu ascult muzică de foarte mult timp. Când eram mic îmi era frică să adorm şi trebuia să ascult ceva, radio, orice, că să pot să adorm. Cu timpul mi-a intrat chestia asta în sânge. Prin liceu eram obsedat de muzică, în special rock metal. Îmi plăcea foarte mult cum sună tobele. Eram foarte curios să încerc şi eu.
A.: De mic, taică-miu m-a învăţat cu rock-ul, şi de atunci….
S.: Cred că din singurătate, din lipsa de comunicare.
I.: Mie nu îmi place muzică. Eu sunt forţat să cant (n.r. – râde). Nu, glumesc. Muzica place tuturor, indiferent de situaţie. Muzica este o chestie general valabilă, depinde doar genul. Oamenii care se combină la genul pe care îl cântă, ăia formează o trupă sau anumite grupări. Contează să găseşti oameni că tine, să vă adunaţi.

R.: De ce LeXem?
V.: În timpul facultăţii am făcut nişte cursuri de lingvistică, deci pratic de la acel curs vine. În perioada în care trebuia să alegem o denumire, a rămas asta.
A.: Lexem în lexicologie înseamnă cea mai mică particulă purtătoare de sens.

R.: În afară de muzică şi trupă, aveţi şi alte pasiuni?
A.: Pescuit.
S.: Eu joc baschet.
I.: Creşte barba. (n.r. – râde). Am avut foarte multe pasiuni. De la colecţionat timbre la insectar, rezolvat integrame. În momentul de faţă, pe lângă muzică, doar sportul este un hobby.

R.: Când şi cum a decurs primul vostru concert?
A.: Primul nostru concert a fost pe 21 iulie 2013, unde am făcut un tribut în memoria unei trupe ruseşti.
V.: Anatolie e născut în ziua în care e născut şi solistul trupei Kino (n.r. – trupa rusească ale cărei piese le-au cântat în concertul din 2013). Tuturor ne place şi am început să facem cover-uri. Din câte știm, în România nu s-a făcut aşa ceva.
I.: Dacă ştiţi piesă „Videlii Noch“ pe care o cântă Zdob şi Zdub, este un cover după trupa Kino.

R.: Am văzut că aveţi multe colaborări cu Igor Antoniuc, aici de faţă, protagonist la rândul lui al trupei Ad Hoc. Când aţi început să colaboraţi cu el?
I.: Eu, cu Ştefan şi fostul bassist am fost în acelaşi liceu, din Republica Moldova. Când eu am făcut facultatea la Oradea, ei cântau în Bucureşti acel concert tribut. Când m-am mutat în Bucureşti, băieţii au zis că au nevoie să-şi înregistreze nişte piese, că să aibă şi muzică în format electronic, astfel că am început să facem înregistrări la mine acasă. Am avut câteva concerte acustice înainte, în care eu cântăm la chitară şi voce, şi acum, pentru că nu mai au bassist, a fost nevoie să iau bass-ul în mâna şi să cânt.

R.: Ce impact credeţi că aveţi asupra oamenilor?
V.: Prietena mea este mare fan, dar nu am întrebat-o niciodată ce transmitem. Noi cântăm chestii mai melancolice. Probabil oamenii găsesc în muzică noastră o alinare la singurătatea lor.
I.: De acolo şi genul: rock tomnatic moldovenesc.

R.: Cum simţiţi publicul la concerte?
V.: Foarte cald.

R.: În ultima vreme au apărut multe trupe în genul vostru. Credeţi că reprezintă o ameninţare?
V.: Nu, niciodată.
I.: Muzică e făcută să ne unească, nu să ne despartă. Toţi muzicienii fac parte din acelaşi ghem. Plus că nicio trupa nu cânta rock tomnatic moldovenesc.

R.: V-aţi gândit vreodată să cântaţi şi alt gen de muzică?
V.: Eu şi Ştefan, da. Am avut ceva intenţii, am vrut să experimentăm mai mult, să mergem pe latura asta de psihedelic.

R.: Ce vreţi să transmiteţi prin melodiile voastre?
A.: Speranţă.

R.: Care este cea mai amuzantă întâmplare a voastră?
V.: La o repetiţie ne-am cam îmbătat şi ne-am certat…
S.: Asta nu e amuzant… (n.r – râde)

R.: În seară asta aşteptăm de la voi o cântare în Yellow Pub. Ce aşteptări aveţi de la concert?
D.: Să nu greşim foarte mult.
S.: Să ne simţim bine
D.: Sperăm să se simtă şi publicul bine, mai ales că pe scenă vor urcă şi cei de la 2 fire 2 paie.

R.: Cine v-a susţinut cel mai mult?
V.: Igor şi trupa Ad Hoc. Cu tot, cu înregistratul melodiilor. Ne-au ajutat cu sfaturi, aparatură.

R.: Ce vă inspiră?
A.: Orice. Melodia apare brusc.
S.: Pe mine mă inspiră barba lui Igor. (n.r. – râde)

R.: Cum e exepriența muzicală pentru voi?
S.: Am învăţat că la sfârşitul oricărui concert, bassiștii spun că ei pleacă din trupă.
V.: Pentru mine, a fost o perioadă în care repetiţiile erau cel mai mişto lucru din săptămână.

R.: În încheiere, ce sfat le-aţi da liceenilor care vor să urmeze o carieră în muzică?
A.: Să cânte. Oriunde, oricând.
I.: Să cânte, să meargă la concerte, să nu-i intereseze altceva. Să facă ce le place.
D.: Liceul e perioada unde poţi să experimentezi orice.