Interviu cu trupa Fallen

Fallen este o trupă de metalcore/ heavy-metal din Romania înfiinţată de curând, în 2012. Cei cinci membri ai formaţiei sunt: Soso, Gabi, Matei, Vlad şi Luca. Ultimii trei sunt înca în liceu. Au înregistrat pâna acum două piese, Trapped şi Running, şi se pregătesc de un concert de lansare.

R.: Cum aţi ajuns să cântaţi împreună?
Vlad: Păi au fost Luca şi Matt care şi-au făcut o trupă, apoi m-au chemat pe mine, am mai avut un proiect de scurtă durată şi, apoi, nu a mai vrut Matei să cânte cu noi şi s-a dus la o audiţie la trupa „domnului inginer” Sorin Lazăr (Soso) care se numeşte Overdrive.
Sorin (Soso): Da, Matei a venit la Overdrive ca vocal, şi, din vorba în vorbă, m-a rugat să-l ajut cu nişte versuri. L-am ajutat, am înregistrat, dar n-a fost să fie. Apoi a venit G.
Gabi: Da, din vorbă în vorbă cu Matei, a fost o conversaţie de genul „-Eu cant la chitară”,„-Eu cânt la bass“ ,„-Perfect“. Cam asta a fost.

R.: Cum aţi început fiecare dintre voi să cântaţi la un instrument pentru prima dată, respectiv voce?
S.: Eu am început acum vreo șapte ani cu chitara. Iar ca voce, prima trupă a fost Fallen.
L.: Pe la 7-8 ani am ascultat „Kiss- Creatures of the night“ care este şi albumul meu de suflet şi am zis că trebuie sa mă apuc de tobe.
M.: Pe la 12 ani m-am apucat de chitară, după care m-am dat pe bass, am început să cânt la voce, tobe… şi ultima achiziţie a fost o orgă. Şi cred că mă apuc de… nu ştiu, saxofon (n.r. – râde ).
G.: Pe la 15 ani am început să ascult rock, după trei ani am zis că mă apuc de bass, îmi plăcea mult, mi se pare cel mai masculin instrument (n.r. – râde).
V.: Prima dată am început cu pianul, apoi prin clasa a III-a am zis „Mamă, eu vreau să mă apuc de chitară“, la care ea mi-a răspuns „ Bine Vlade, nu acum“. Am mai încercat peste ceva ani şi, într-un final, m-am apucat de chitară clasică, apoi electrică .

R.: Cum arată o zi din viaţa voastră de liceean/ student ?
S.: Eu lucrez, am program de la 8 la 4. Apoi, repetiţii cu Overdrive sau Fallen, depinde .
G.: Facultate, cântat, acum încep sesiunea, deci, în mare, o să stau în casă şi o să învaţ.
V.: Primul lucru pe care îl fac este să pun mâna pe chitară şi să încep să improvizez. Şcoala, nimic nou pe acolo, mai o temă, mai scriu ceva. Cam monoton, îmi place să trăiesc un pic mai alert.

R.: Ce anume v-a marcat sau vă marchează încă în liceu ?
M.: Că nu facem nimic. Mai bine mă duceam la un liceu de specialitate .
V.: Vrei să spui pe cine marcăm noi (n.r. – râde). Ceea ce mă marchează pe mine este că materiile umaniste se predau robotic.
S.: În liceu m-a marcat lipsa de oameni care ascultau rock/ metal. Puteam să număr pe degete câţi oameni de genul ăsta erau. Ca o paranteză, cu un fost coleg de clasă sunt acum în trupa Overdrive.
G.: La liceele care erau înainte goale privind genul ăsta de oameni, spre exemplu, Spiru Haret, nu poţi să arunci acum o pană fară să îţi mulţumească careva. Revenind, eu întotdeauna am zis că nu contează ce note ai în liceu, sunt total irelevante. Sunt materii 90 % inutile. După parerea mea, economia ar trebui să fie cea mai studiată materie în liceu, în viaţă dai de ea peste tot. În orice caz, dacă vrei să înveţi, înveţi. Dacă nu, nu .

R.: Activarea în trupă este doar un hobby temporar sau aveţi planuri în a continua chiar şi după terminarea studiilor?
S.: Pentru mine, dacă nu aş cânta nu ştiu ce aş face. Nu mă las de muzică orice ar fi .
V.: Eu, la fel ca Soso, nu mă las niciodată. Dacă o sa fiu, să zicem pe la 40 de ani, un om burtos care se duce opt ore pe zi la serviciu şi apoi stă şi se uită la televizor pâna adoarme, tot nu o să mă opresc din ascultat şi făcut muzică.

R.: Vă influenţează într-un anumit fel vreo personalitate din lumea muzicii, un aşa zis „idol“ ?
S.: Îmi plăceau versurile celor de la Paraziții. Dar ar fi Synyster Gates de la Avenged Sevenfold.
G.: Nikki Sixx de la Mötley Crue. Sau, de exemplu, Marilyn Manson este un om foarte tare chiar dacă mulţi zic că e nebun, e mult mai deştept decât mulţi alţii .

R.: Aţi lansat prima melodie în engleză cum e de altfel şi numele trupei. De ce nu în română?
S.: Eu mă exprim mai bine aşa, e mult mai simplu de scris versurile în engleză. E ceva subiectiv. De exemplu Trooper, care este formaţia mea favorită din România au avut la început câteva piese în limba engleză, cum a fost „Strigăt“, care la început a fost în engleză, dar suna mult mai bine în română .
G.: Româna nu mi se pare o limbă bună pentru genul ăsta de muzică.
L.: Îmi place limba română, este limba mea preferată, dar în versuri vrei să transmiţi un mesaj mai clar.
V.: Dacă ţie îţi este mai confortabil să te exprimi în limba engleză, exprimă-te în limba engleză, nu în română fiindcă aşa trebuie.

R.: Pe când să ne aşteptăm la un concert de lansare şi unde?
S.: Avem planuri, dar, în primul rând, trebuie să avem minimum șase piese şi apoi vedem. Probabil locaţia va fi Ageless Club.