Unde e lumina, Iisuse?

Coltul Meu

de K.

Ai plecat înainte să ne înveti să iubim, Iisuse. Ai plecat şi noi facem copii să plângă. Ai luat fericirea. Nu mai putem simţi, Iisuse. Pe noi cine ne salvează când tu esti plecat? Erai fratele meu, Iisuse. Sprijinul meu, dar noi te-am pervertit, am făcut un brand din tine. Scrie pe pereţi că “Iisus vine!”, dar tu nu eşti nicăieri. Nu e corect să ne vedem părinţi plângănd, Iisuse. Nu e corect să văd cum cei dragi mie îşi pierd încat suflul vieţii. Ăştia ţin conferinţe ca să mă facă să te-nţeleg, dar îi văd cum mă mint şi îi reneg. Unde e dreptatea pe care ne-ai promis-o? Se mint pe ei şi te mint si pe Tine. Ne-ai lăsat goi şi fără lumina ochilor, Iisuse! Ai plecat fără sa ne înveţi să ne iubim aproapele.
Văd cum sora mea îsi pierde zâmbetele încet. Ăsta e planul perfect? Ne închinăm tot timpul, măcar pe ei îi salvează. Ne-am pierdut speranţa. Şi dacă strig nimeni nu mă aude, Iisuse. Mă intreb des cine eşti, Iisuse. Sunt oare eu păcătos sau Tu ai greşit când m-ai lăsat gol, Iisuse? Am ajuns să plâng degeaba. Am ajuns să mă întind după pistol. Am ajuns să cred că scriu degeaba. Să cred că liniştea se găseşte numai la Tine, Iisuse. Dar tu eşti departe şi nimeni nu te mai ajunge. Au ajuns să te urască, Iisuse! De ce îi laşi să distrugă tot ce e bun? Spune-mi, Iisuse, dacă sunt nebun! Cui să mă închin cănd biserica Ta a devenit o corporaţie capitalistă şi tu eşti listat la bunuri de import. Încep să nu mai pot să lupt şi să devin ca ei, Iisuse. Duminica la biserică de dimineaţă şi seara cu litri de alcool pe masă. Oare aşa trebuie să fie?
Văd cum părinţii îşi lasa copii in voia sorţii. Nimeni nu protejează pe nimeni. Suntem aşezaţi strategic in haite sociale haine. Unde e Tatăl cănd ai noştrii mor de foame?
Am ajuns să iubim banii, noi nu ne mai uităm la icoane. Unde e muzica din suflete, Iisuse? Incep să o iau razna. Au închis ochii şi au tras în mine cu ură. Unde eşti? Eu te-am căutat, te-am chemat şi Tu n-ai venit. Eu vor să mă vândă unei fabrici doar ca să scoată profit. Nu-i lăsa să mă ia aşa! Nu vreau să ajung orb şi cu un pistol în mână.
Mă taie zilnic lama indiferenţei, Iisuse! Unde eşti când plâng copii? Mă îmbolnăvesc şi am doar 20 de ani, vreau să ajung să-mi văd şi să-mi iubesc nepotii. Care e planul, Iisuse? Strigăm către neant ca proştii. Conducem maşini roşii cu icoane agăţate de oglinda retrovizoare şi intrăm în stâlp cu 120 la oră. Nu e Iadul prea aglomerat si acum se revarsă pe Pamânt?
Vreau linişte, Iisuse! Vreau să pot să iubesc fără să-mi fie teamă, Iisuse! Vreau să mor bătrân cu un zâmbet pe buze. Să-mi văd familia fericită. Să-mi văd sora crescută fără lacrimi, Iisuse! Ei trag in nou cu ură. Am ajuns să nu pot să mă mai bucur nici măcar de natură.
Fă ceva, Iisuse! Noi nu mai reuşim să ne salvăm. Unde sunt poruncile Tatălui nostru? Cine le mai cunoaşte? Am devenit ignoranţi si lacomi, Iisuse. Ne hrănim ca porcii chiar şi atunci când nu ne e foame. Nu se mai scriu poezii de dragoste, Iisuse. Sunt doar cuvinte ce ascund intenţii explicate prin alte cuvinte ascunse. Curge sânge pe Pământ şi nimeni nu mişcă un deget. Nu am cum să rămânpasiv si să nu simt că regret că am venit în lumea asta de morţi în viaţă. Ce s-a întâmplat cu sufletele noastre, Iisuse?
Suntem pe moarte, Iisuse! Si noi nu putem să ne salvăm singuri. Nu mai există bine în lume. Doar în basme mai vezi aşa ceva. Şi eu sunt la fel de vinovat ca ei, Iisuse! Îmi deschid cu greu ochii. Dar îi închid înapoi repede căci văd doar monştri. Îmi e dor de linişte, Iisuse. De zămbetele părinţilor mei. De râsetele surorii mele…
M-ai lăsat singur în lumea lor crudă, Iisuse. Şi îmi e frică să păşesc printre monstrii căci simt că devin ca ei…
Ajută-ne să ne deschidem ochii, Iisuse, căci nouă ne e prea frică şi demoni stau la pândă să ne prade lumina. Am să ajung să omor si ce a mai rămas din suflete, Iisuse. Trebuie să fim opriţi…
Îmi e dor de linişte. Iisuse. Şi îmi e frică de fiecare dată când deschid ochii… E intuneric şi eu aud doar urlete de groază!

Unde e lumina, Iisuse?

blog: https://arskristianis.blogspot.com/

Recommended Articles

1 Comment

  1. M-a cuprins un sentiment neobisnuit cand am citit articolul tau. Frumos formulat, si adevarat din punctul de vedere al unui crestin. Eu zic sa fii puternic, si sa lupti singur pentru ceea ce iti doresti sa obtii, sa vezi. Si continua sa crezi in Dumnezeu, dar nu te bizui in totalitate numai pe credinta, ci si pe fortele tale.

Leave a Reply

Your email address will not be published.