Pamantul si marea

Coltul Meu - creatie

de Alec (Circiumaru Alexandru) – cititor Teen Press

I

Ochii ei sclipesc în negura cerului
Stelele se sting când ea paşeşte
Soarele apune când respiraţia i se opreşte
Ochii ei, albastrul gerului

Părul-i des, îi numai apa şi sare
Caci îi născută din lumina si mare
Iarba-i sora si impart acelasi sange
Tristetea ei cerul o plange

Blond ii e parul cusut din ape
Lumina l-a incalzit cu a ei putere
Un singur fir de par ce cade
Pamantul sub el incepe sa crape

Caci intr-un singur fir de par ii sta puterea
Pe buzele pale isi afla durerea
Suflul taiat ascunde sufletul de mult uitat
Lacrimile ii cad pe obrazul nemangaiat

Trupul subtire se frange in bataia valurilor reci
Lacrimile ii cad umpland pietrele cele mai seci
Nisipul ii sopteste „Niciodata sa nu mai pleci”
Tinand-o ca pe o singura sabie in o mie de teci.

II

Valurile ii plang durerea nestiuta
Cerul ii cauta inima pierduta
Soarele ii aduce stralucirea neceruta
Si pamantul tot buzele i le saruta

In vene ii curge sticla luciosa
Lacrimile-i sunt din sare grunjoasa
Inima-i din gheata crapata
O gheata de iubire patata

O dragoste nestiuta si neimpartasita
Un singur dor, o singura iubita
Un singur sarut o singuraimbratisare
Sa sparga gheata ce-i opreste suflarea

Pamantul tot o iubeste si o saruta
Nimeni altul nu e acolo de-o asclta
Frunzele ii ating trupul sfrijit
De dragostea buzelor lipist
O singura iubire a simtit
Una muta la care toti au privit
Nimeni nu intelege ce simtea ea
Caci se pierdea singura in ceva ce nu stia

III

Nimeni nu-l stie caci nici el nu s-a cunoscut
Era doar el, cel cu nimic de spus
Nu stia ce inseamna sa iubesti
Incerca sa afle motivul pentru care sa traiesti

Privea cerul si o cauta in luna
Ii parea ca ii aude glasul tarziu, dupa furtuna
Buzele ii le simtea cand saruta pamantul
Asa singur si-a scris juramantul

Frunzele le vedea ca pe ale ei mangaieri
Dar o cauta zi de zi si se treaza a-2-a zi tot cu visul de ieri
O cauta in cer si o cauta in mare
Dimineata devreme se ruga la soare

Nimeni nu-i raspundea la tipetele surde
Durerile pe care le simtea erau crude
Nu cunoscuse vreodata dezmierdarea
In pamant in cer si in stele isi avea alinarea

Stelele ii se pareau trasaturi ale chipului ei
Pentru o singura atingere s-ar fi luptat cu sute de zmei
Continua zi de zi sa atinga pamantul
Caci in adancul lui isi afla sarutul

IV

O cauta in toate o gasea in ochii lui
Asculta fiecare voce si nu ii gasea soapta
Nu ii stia nici numele nici fapta
Durerea se infigea in el asemeni unui cui

O cauta in fiecare obraz rozaliu
In fiecare pom devenit aramiu
O cauta in toate dar nu o gasea
Pamantul sincer ii soptea

„Ca s-o gasesti, gasestete pe tine”
Vroia sa inteleaga secretul
Sa asculte ce e bine
Ar fi facut ori ce in brate sa o tina

Il obseda gandul si visul si durerea
Il obseda soapta ei ce ii aducea placerea
Se adancea in vise mangaindu-i parul
Se treaza trist si totusi nu schimbase decorul

Noaptea se trezea si mergea descult calcand pe funze
Pe carari pe care nimeni nu vrusese sa le umble
Credea ca o va afla in secretul nopti si al padurii reci
I-a aflat misterul din ,uplutele de iubire, pietre seci

V

A fugit atunci spre munti sa isi cante iubirea
A cazut, imbratisand pamantul ce ii fu gasire
Ploia ce cadea din cer il ineca de sangele ei reinviat
De gheata crapata scapat

Se bucura si ea in apa si in cer
Soarele mangaind-o era liber
El isi striga sincer iubirea
Caci in acea noapte isi gasise fericirea

Cerul negru al urii tacute se trezea cutremurand
Caci lumina avea sa se intoarca curand
Buzele lor aveau sa se uneasca din nou
Si din sufletul insusi sa faca un erou

Inimile bateau in tacerea noptii singure
El se ghida dupa bataile inimii ei dure
Caci auzea gheata cum se sparge de departe
Stia atunci ca nu sunt sperante desarte

Alerga cu pamantul ridicandu-se in urma lui
Ea radea cu lacrimi spre bucuria cerului
Cerul iubirii ce se trezea la viata in hohote de ras
Iar el inecat in lacrimile unui hohot vesel de plans

Stia ca s-a gasit pe sine, ca a gasit raspunsul
La viata lui si a ei a gasit cursul
Lumea lui prindea o culoare noua
Si in lumea lui cu lacrimi calde incepu sa ploua
Erau lacrimile fierbinti ale regasirii
Ale despartirii si asteptarii tarzii

Ale rouie calde de pe buzele ei trandafirii
Vroiau amandoi se se transforme in copii

Cerul a sarutat pamantul incalzit si rece
Luna de langa soare nu a mai vrut sa plece
Lacrimile si zambetele s-au contopit
Cu fata ingropata in pame chiar si timpul s-a oprit

In clipa in care ei doi s-au cunoscut in lumea sufletului lor
Traind in propia lume a unui suflet gol, uitat de dor
Caci isi regasisera sufletul pierdut in sufletul celuilalt

9 thoughts on “Pamantul si marea”

  1. fără îndoială, poezia este originală și un model ideal pentru ceilalți. am citit-o cu mare drag. Chiar mi-a plăcut. lectura a decurs limpede, nu m-am plictisit ( deși, sinceră să fiu, mă așteptam să fie monotonă).
    Este o mare realizare să captivezi cititorul și să îl menții în poveste. Bravo!

    M-aș bucura să îți văd opera pe print. >:D<

    Reply
  2. super tare nu credeam ca vreun baiat are atata inspiratie ,chiar m a impresionat sh am o mica intrebare cat ti a luat sa o compui ? 😀

    Reply
    • Sincer sa fiu, vreo 10-15 min. Deobicei cand am inspiratie scriu repede. Poezia asta fiind mai lunga mi-a luat mai mult :D.

      Reply

Leave a Comment