Taci si-nghite…

Oana_Banica_Colab_Foto_Taci_si_inghite_Teen_Press1

de Ana-Maria Costache – redactor
foto: Oana Bănică – colaborator foto

…cu niţică apă! Crezi că eşti singur pe planetă? Te crezi buricul pământului? Consideri că negul de pe degetul tău arătător, pe care tot îl fluturi, va trece oricând îţi propui? Vai, dar cum? Miliarde de furnici îţi invadează spaţiul, îţi intră până şi-n chiloţi, buricul tău adună jegul din jur, încât simţi tot mai des nevoia unui duş, iar negul ăla, cu cât îl ignori mai mult, cu atât o să-i ia mai repede locul capului de pe umeri.

Nu poţi să mănânci mereu lucruri gustoase, de o calitate nutritivă extraordinară. Din când în când va trebui să înghiţi şi mămăligă rece. Dacă nu ai stomacul antrenat să digere mâncăruri nocive, vei crăpa. Totuşi, dacă reuşeşti să-ţi căptuşeşti stomacul cu fier, poţi transforma mămăliga rece în pâine caldă de cuptor.

Să numim chestiile enervante ale vieţii cocoloaşe. Odată înghiţite, se lipesc de maţe, cresc, îţi dau dureri şi se reflectă în expresia ta facială. În ziua de azi, orice se poate transforma într-un cocoloş, până şi pâinea aia caldă. Chiar şi ăi mai mari bucătari te fac să înghiţi câte unu’, sugerând să ungi gâtul cu un pahar de apă rece, să intre mai bine.

Întrebarea este ce faci? Taci şi înghiţi la nesfârşit sau înveţi să-i faci şi tu pe alţii să tacă şi să-ţi înghită cocoloaşele?

Din păcate, la început tuturor ne e mai uşor să tăcem şi să înghiţim. Să ne îndopăm cu cocoloaşe şi cu apă până ne balonăm. Unora ajunge să le placă, alţii decid să schimbe bucătarul, unii aleg să schimbe meniul.

Să sperăm că eşti unul dintre cei care vor o schimbare. În acest caz, situaţia se modifică şi ea. Să luăm, de exemplu, procesul de gătire a unei prăjituri: trebuie frământat aluatul, să iasă cât mai pufos, cu cât mai puţine cocoloaşe. Primul pas a fost făcut, ai produs ceva al tău, acum trebuie să fie şi pe placul publicului. În cazul în care ai greşit reţeta, ce faci să opreşti publicul din înecarea cu cocoloaşe, care-l va face să scuipe tot ce are în gât? Îi oferi şi tu un pahar cu apă, o apă pură, cu gustul cel mai fin, o apă de calitate, obţinută din pietrele cele mai rezistente ale minţii tale. Dacă deţii aceasta apă, publicul va uita incidentul, ba chiar va mai lua o bucată.

Şi da, fără apă mori în trei zile. Cu apă poluată, mori mai repede.

Recommended Articles

3 Comments

  1. Felicitari pentru primele doua paragrafe, mai ales pentru primul, unde imaginea descrisa este foarte buna. Apoi devine aceeasi idee putin lungita, dar bine explicata si punctual prezentata. Laud articolul, mai ales pentru formula inspirata din incheiere.

  2. Ana Maria Costache

    multumesc pt feedback (in sfarsit, unul) si pt apreciere 🙂

    1. Mna, oamenii cu de-ale lor, daca nu e de ras sau in genul unui manifest, ocolesc articolul. Mai ales ca te legi, in esenta, de ceva ce poate fiecare deveni. Oricum, mi-a placut, mai ales folosirea metaforelor intr-un articol care se vrea pentru o revista “citibila” de catre toti si a iesit ceva bun.

Leave a Reply

Your email address will not be published.