Un dulce secret de vară

[fsn_row][fsn_column width=”12″ margin=”{#fsnquot;right#fsnquot;:#fsnquot;15px#fsnquot;}” font_size=”16px” column_style=”light”][fsn_text]

Nu pot spune povestea verii mele în câteva cuvinte. Poate, dacă aș face-o, și-ar pierde din însemnătate. Sau poate, spunându-v-o și vouă, ar deveni cumva povestea noastră. Dar voi? Ce spuneți? Doriți să împărțim un colț de lume? Măcar în treacăt, măcar din curtoazie. Povestea mea, precum multe altele ce-i drept, conține un mic secret; unul inofensiv, abia șoptit, ascuns în pagini albe de jurnal și gânduri lipsite de rațional. Iar astăzi voi rupe promisiunea de care mă leagă și vi-l voi destăinui încă de la bun început. Vara asta mi-am ascultat inima și m-am lăsat purtată de vocea ei. Am avut încredere, mai mult ca niciodată, în propriile dorințe și am dobândit curajul de a face alegeri de care înainte m-aș fi temut cu tot dinadinsul. Cu palmele transpirate și emoții exuberante, m-am lăsat dusă de val, atât cât mi-a fost posibil. Am înotat lin în ape tulburi. Mi-am înfruntat fricile, lăsând în urmă grijile și îndoielile, lăsând în urmă amintirile și amăgirile trecutului. M-am eliberat de gânduri negative și frustări, oprind puterea de a le lăsa să mă consume. Mi-am urmat calea, ceva distorsionată, iar la finalul zilei am lăsat pașii să mă aducă înapoi acasă, fie acea casă în larg sau pe uscat, în parcuri sau în propriul pat, în brațele celor dragi. Mi-am găsit pacea privindu-te pe tine, frumoasă Eforie. Mi-am găsit pacea pe străzile Bucureștiului, în inima Costineștiului. Mi-am găsit pacea în mine. Desigur, de multe ori am înotat împotriva curenților, iar pierdută și secată de puteri m-am declarat învinsă. Sau cel puțin, m-am detașat pentru o perioadă de situațiile care deveneau copleșitoare. Dezamăgirea sau rușinea nu trebuie asociate cu sentimentul înfrângerii, căci acesta nu există cu adevărat. Bătălia începe abia atunci când privești în direcția puterii de a o lua de la capăt, atunci când începi să cauți motivația de a scrie continuarea. Luptă pentru a fi fericit în singuătatea minții tale.  O mică escapadă, determinarea și voința pot declanșa această avalanșă a schimbării. Ea poate vine cu briza liniștitoare a mării, sau cu acorduri unisoase de râsete într-o parcare. Poate într-o zi aglomerată în care rămâi blocat în traficul de pe autostradă, sau poate în autobuzul care traversează orașul dintr-un capăt în altul. Ea poate vine-n Septembrie sau Mai, poate vine acum, sau poate niciodată. În așteptarea ei, găsește-te pe tine.

Text de Cătălina Dobre

Foto de Mara Badina

[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]

Leave a Comment