Teen Press Târgulețe cu luminițe în orice colțișor al orașului, punguțe colorate, simboluri crăciunești peste simboluri crăciunești și…multe migrene din cauza căutării cadoului ideal pentru fiecare. Oricât de tare ți-ar plăcea acțiunea de a oferi în dar, s-ar putea ca pur și simplu să nu ai o idee sclipitoare, să fi epuizat deja resursele creative sau să nu știi ce îi place unei anumite persoane. Așadar, plecând de la ABC-ul cadourilor, acestea pot fi practice, amuzante, estetic plăcute, sau chiar încărcate de însemnătate emoțională. Acum, eu cred că am găsit combinația idilică a acestor caracteristici și anume, un bilet la teatru. Și nu oriunde, ci la Teatrul Excelsior.
Sezonul rece m-a găsit pe strada Academiei, cu ochelarii aburiți, așteptând cuminte să îmi ocup scaunul confortabil din incinta teatrului. Din spectacolele cu care mi-am delectat zilele de vineri sau weekendul, îți las și ție câteva variante, cu mici îndrumări:
Urâtul, în regia lui Mădălin Hîncu, spune povestea unui om obișnuit, ce află într-o nu așa de bună zi, că este îngrozitor de urât. Atitudinea și stilul său de viață se schimbă radical în urma procesului de remodelare a feței. Lette, pe numele lui, este de nerecunoscut, inclusiv pentru propria persoană. Textul este cât se poate de actual. Atât prin problematica aspectului fizic, care poate deveni obsesie, cât și în raportul cu dorințele proprii. Visurile fiecăruia se maturează de multe ori prin prisma factorilor sociali și ajung să se îndepărteze de persoana care le-a creat, adică de tine sau de mine. Oferă drept cadou un bilet la acest spectacol cuiva care vede și partea umoristică a lucrurilor, căci punerea în scenă dispune și de umor, cuiva care își caută drumul sau care se încrede prea mult în spusele publicului. Altminteri, oricine poate veni, merită vizionată.
Missouri Sky. Câștigătoare a concursului New Drama din 2018, este o piesă scrisă de, pe atunci adolescentul, Victor Morozov, însă nu trebuie subestimată. Aceasta pune în mijlocul scenei un elev în pragul bacalaureatului și o profesoară de română dedicată meseriei sale. Din perspectiva pasiunii reciproce pentru literatură, cei doi reușesc să construiască treptat un univers comun, idealist, utopic chiar, în care informația devine un mecanism de apărare, un refugiu în fața realității și grijilor cotidiene, așa cum spune regizoarea Silvia Roman. Din nefericire încă trăim vremuri în care să optezi pentru un profil umanist vine la pachet cu întrebări de genul: ce voi face după studii?, voi avea unde să lucrez?, alături de clasicul, o să mor de foame?. Îndemnul meu este să fii bun în orice ai face, să cauți oameni care te inspiră și să mergi la Missouri Sky pentru a-ți da puțin curaj, dar și pentru a simți că ești înțeles.
Minunata lume nouă. Punerea în scenă reușește să te introducă complet în universul distopic al lui Aldous Huxley, autorul cărții cu același nume, după care regizoarea Catinca Drăgănescu a creat spectacolul în cauză. Minunata lume nouă prezintă un viitor în care oamenii nu mai au grija tristeții sau a îmbătrânirii și în care cu toții aparținem tuturor. În această lume imaculată și tehnologizată, un așa-zis sălbatic vine să dea peste cap normele, susținând emoția umană în detrimentul perfecțiunii. Spectacolul nu doar că merită văzută, dar merită trăită, pentru că ne regăsim în ea mai mult decât credem.
Familia Addams. Un musical clasic și extraordinar de bine pus la punct. De la interpretarea actorilor și până la muzică și costume, spectacolul se prezintă impecabil și savuros. Și ce îmi place cel mai mult la această punere în scenă este că au loc în sală atât adulți, cât și copii, căci în spatele coregrafiilor și a glumelor, stau mai multe întrebări, cum ar fi ce înseamnă să fii normal? Sunt multe de spus despre această familie cu nume sonor, însă voi lăsa asta pentru mai târziu.
Sper că te-am inspirat în ceea ce privește desaga Moșului de anul acesta. Și nu uita că mai mult decât un simplu bilet, tu vii la pachet cu timpul tău și de fapt, oferi în dar o amintire mult mai elaborată, un spectacol văzut împreună cu o persoană dragă.
Text: Alina Bălan
