Traista cu modele, partea a II-a

henry ford

henry ford

de Carina Diaconu – colaborator
foto: wikipedia.org

Cărţile citite, orele de curs frecventate sau filmele vizionate nu îţi spun care îţi este scopul şi nici nu te îndrumă înspre construirea unei cariere. Modelele sunt cele care îţi deschid calea şi te ajută să îţi descoperi adevărata valoare, pe parcursul drumului tău. Inspiră-te de la oameni care au rămas de-a lungul timpului, care au avut un cuvânt important de spus, de impact. Prinde în fiecare secundă în care citeşti frânturi de experienţă de la fiecare şi alege-ţi propriul tău drum spre succes. „A avea succes în viaţă presupune să fii tu însuţi, inspirându-te de la alţii.“

henry ford

Henry Ford este cunoscut ca fiind unul din cei mai bogaţi oameni din lume, având reprezentanţi peste tot în lume. Deţine întreprinderi uriaşe, fabrici şi maşini cu numele său.

Se naşte pe 30 iulie 1863, fiind fiu de fermier. Este pasionat încă din copilărie de mecanică. Dorinţa sa, încă de la început, se bazează pe îmbunătăţirea procesului de producţie. Momentul decisiv este acela în care zăreşte o locomotivă rutieră. Vorbeşte cu mecanicul, care îi explică cum funcţionează. De atunci, ţinta lui devine construirea unui automobil. Începe să adune obiecte stricate şi să le repare cu îndemânare. Deşi tatăl său intenţionează să îl facă agricultor, la vârsta de 17 ani, Ford renunţă la şcoală şi îşi face ucenicia la atelierul de maşini al uzinei Drydoch. Ajunge calificat ca mecanic în mai puţin de trei ani. În scurt timp, devine reprezentant local al societăţii Westinghouse, în calitate de specialist pentru montajul maşinilor. În continuare, urmăreşte uşurarea muncii ţăranului şi existenţa unui transport pentru a ajunge la oraş, construind prima lui trăsură cu aburi. Totodată, părăseşte societatea Westinghouse şi atenţia îi este atrasă de maşina cu gaz iluminat, care se află în perioada probelor, în Anglia. Are oportunitatea de a repara un motor de acest fel şi construieşte unul asemănător, fiind primul motor cu ardere internă construit de Ford.

După un timp, i se oferă un loc de inginer-mecanic la Societatea de Electricitate „Edison“, din Detroit. Proiectele sale personale iau amploare, hotărându-se să construiască o trăsură mecanică, ce îi reuşeşte: „Nu pot să spun că era o muncă prea grea. Un lucru care te interesează nu poate să fie niciodată prea greu de făcut, şi eu nu m-am îndoit niciodată de reuşită. Aceasta vine întotdeauna când îţi dai silinţa.“ Însă, vine şi un moment în care trebuie să facă o alegere esenţială pentru viitorul său, căci societatea „Edison“ îi oferă postul de director general, cu condiţia de a renunţa la motorul pe benzină. Ford alege automobilul său visat din copilărie şi părăseşte societatea. Închiriază un atelier, unde începe să lucreze la perfecţionarea unui motor cu patru cilindri, pentru a fi cel mai rapid din lume. Îşi doreşte un produs cu o calitate superioară, dar la un preţ cât mai mic. Deoarece în acea perioadă doar maşinile de curse erau apreciate, Ford şi Tom Cooper construiesc două automobile identice, cărora le fac reclamă prin câştigarea unei curse. Această cursă reprezintă punctul de pornire pentru înfiinţarea Societăţii de Automobile „Ford“. Pe parcurs, afacerea ia amploare şi, prin efort susţinut şi puterea de muncă, Ford se ridică pe o treaptă înaltă în industrie.

tolstoi

Deşi marcat de pierderea mamei sale în copilărie, provenind dintr-o familie înstărită de nobili, Lev Nicolaevici Tolstoi, născut la 28 august 1828, primeşte o educaţie superioară, oferită de profesori germani şi francezi. Începe să scrie îndemnat şi încurajat de mătuşa sa, Tatiana Ergolskaia, ce preia şi rolul de mamă.

Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este considerat de critici unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii, din perioada cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse: 1820-1880. În opera sa se regăsesc preocupări filosofice, căutarea permanentă de a răspunde unor întrebări existenţiale.

„Să sacrifici întotdeauna scopul secundar în favoarea celui principal. Fii bun, dar vezi ca nimeni să nu ştie (…) Nu-ţi schimba felul de viaţă chiar dacă devii de zece ori mai bogat. Încep să simt în mine pasiunea studiului (…) Aş fi cel mai nenorocit dintre oameni dacă n-aş avea un scop în viaţă.“ Tolstoi era un om sensibil, blând. Pedagogoul său afirma: „Lev are o inimă prea bună, de la el nu veţi obţine nimic prin intimidare, dar puteţi obţine totul prin tandreţe.“

Tolstoi are şi o perioadă, în tinereţe, de declin, am putea spune, timp în care îşi neglijează cursurile de la facultate şi frecventează cercurile aristocrate, participă la baluri, petreceri şi profită de plăcerile vieţii. Însă, are, totodată, capacitatea de a-şi păstra reputaţia şi regretă acea perioadă, revenind la stilul de viaţă pe care obişnuia să îl aibă. Este drastic cu el însuşi, şi îşi recunoaşte cu luciditate caracterul.

Promovează principiile sănătăţii, pe cele spirituale şi este într-o continuă căutare a înţelegerii sensului vieţii:
„Odată cu natura care renaşte, am vrea să renaştem şi noi; regretăm trecutul, timpul rău întrebuinţat, ne căim de slăbiciunile noastre şi viitorul apare în faţa noastră ca un punct luminos.“ Tolstoi este un om complex în timpul în care a trăit şi o personalitate în timpul nostru.

isaac newton

Isaac Newton debutează ca profesor la Universitatea Cambridge, ajungând preşedintele Societăţii Regale, fiind ales în această funcţie permanent. Pasiunea pentru catedră şi interesele sale politice îi deschid perspective necunoscute până atunci, care îl îndrumă spre descoperirea legilor ce conduc lumea înconjurătoare.

Se naşte în anul 1642, în Anglia, fiind un modest fiu de fermier. După ce termină cursul primar, îşi continuă studiile la colegiu, unde are rezultate slabe, întrucât îşi preocupă timpul liber cu descoperirea practică a legilor şi ale formulelor fizicii. Totuşi, încurajat de profesorul său, devine unul dintre cei mai buni elevi. În timpul liber începe să citească despre toate domeniile, însă, în special, studiază matematica, chimia şi fizica. Între timp, construieşte o moară de jucărie, observând cum funcţionează aceasta în raport cu vântul. Ajuns student la Universitatea Cambridge, continuă cercetările lui Galileo Galilei, şi anume, caută cu stăruinţă un răspuns la întrebarea de ce se mişcă planetele în jurul Soarelui. Wellis, cel mai mare matematician englez de atunci, îl determină pe Newton să studieze şi să stabilească propriile sale teorii în matematică. Curând, găseşte şi răspunsul pentru problema gravitaţiei. Astfel, forţa de atracţie a Pământului devine tot mai slabă, pe măsură ce corpul este mai departe, fiind invers proporţională cu distanţa. Îşi dezvoltă teoria şi încearcă să o dovedească matematic, dar o măsurătoare a Pământului este greşită. Calculele nu sunt bune şi timp de 16 ani rămâne cu această problemă. Când află, în sfârşit, că un savant francez descoperă greşeala în măsurători, reia calculele şi îşi dovedeşte teoria. Din modestie, nu spune nimănui, însă, peste câţiva ani, astronomul Halley află, în urma unei conversaţii şi suportă toate cheltuielile pentru ca descoperirea să fie imediat publicată.

Newton este ales membru în Academia de Ştiinţe, o adevărată onoare, care nu se acordă multora. Acest om cu sclipire de geniu, declară cu modestie: „Eu nu ştiu cum mă va judeca lumea, dar părerea despre mine este că aş fi un copil care se joacă pe malul mării, culegând aici o piatră mai vărgată, acolo o scoică mai strălucitoare decât altele, pe când oceanul adevărului se întinde nemărginit în faţă.“

Poate te întrebi de ce am ales să scriu despre aceşti oameni, sau de ce au rămas pe paginile istoriei, printre marile nume. Toţi pot fi consideraţi eroi, care au în comun iniţiativa, perseverenţa şi pasiunea, prin care mesajul lor trăieşte de-a lungul generaţiilor. Niciunul dintre ei nu a avut o experienţă de viaţă uşoară şi nu li s-a oferit tot ceea ce au avut. Fiecare şi-a înălţat nişte standarde şi treptat, au reuşit să se îndrepte spre ele. Au promovat idealuri, au avut valori morale înalte şi au crezut în ei, indiferent de părerile celorlalţi.

Alege-ţi un model şi construieşte-ţi un drum sigur, de durată. Dacă nu îţi place nici unul dintre aceşti oameni, dacă tu consideri că nu este o listă demnă de a fi luată în considerare, atunci fii propriul tău model şi depăşeşte oricare din aceste realizări. Te provoc!

„A face un lucru semnificativ în viaţă, care să rămână în urmă, nu este nici o mare onoare şi nici un mare sacrificiu, ci o datorie.“

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *