Caini, covrigi si Mosi Craciuni

caini_covrigi_mosi_craciun-diana_ungureanu-seminarist_foto-teenpress

de Alexandra Dumitru – redactor
foto: Diana Ungureanu – seminarist foto

Aţi observat, cu siguranţă, că la noi prin Bucureşti sunt foarte mulţi câini fără stăpân, foarte multe covrigării şi foarte mulţi Moşi Crăciuni. Peste asta se adaugă şi câţiva fulgi de zăpada, ceva ger şi impacientarea specifică sărbătorilor de iarnă. Până acum cateva ierni îmi plăcea „să vină“ Moş Crăciun, să împodobesc bradul, să cumpăr cadouri pentru cei dragi. Însă situaţia s-a schimbat complet. De ce să-mi placă acest Crăciun, când – dacă stau să mă gândesc la rece -, este doar o pierdere totală de timp şi de bani. Aglomeraţie, târguri, aberaţii sonore şi oameni aparent fericiţi.

Nu vreau să mă leg de această sărbătoare creştină, care, în esenţă, este solemnă şi foarte importantă pentru ortodocşi şi catolici, ci doar de împodobirea bradului, care este, în fond, un obicei păgân şi nu are nimic de-a face cu naşterea lui Iisus Hristos; şi, de asemenea, de acest Moş Craciun – o inevnţie foarte inteligentă a secolului XIX, cu origini la fel de păgâne ca ale împodobirii bradului. Este foarte interesantă evoluţia acestei sărbători, acestui amalgam de elemente creştine şi păgâne, care a ajuns o sursă infinită de comercializare şi de manipulare în masă.

O întrebare care mă ţine într-un suspans categoric este: există oare în Laponia, pe lângă reşedinţa acestui Moş Crăciun, la fel de multe covrigării câte sunt pe aici, pe la noi? Sau, mai degrabă: sunt oare la fel de mulţi câini cu covrigi în coadă pe acolo, câţi sunt pe aici? Probabil că un răspuns există, însă este relativ, căci nu se poate să avem parte de mărturia vreunui lapon sau a lui însuşi Moş Crăciun prea curând.

În altă ordine de idei, românul nostru şi creştinul secolului XXI iubeşte Crăciunul, dar mai mult pe Moş Crăciun decât această bucurie şi exaltare spirituală a naşterii Mântuitorului, ce ar trebui să se reflecte în inima fiecărui adept al acestei religii. Asta ar fi una dintre problemele întâlnite în societatea contemporană: renunţarea la esenţă în favoarea idealismului absurd. La fel se întâmplă şi cu alte sărbători asemănătoare, Crăciunul nu este singura excepţie, orice fel de sursă de spiritualitate este transformată în sursă infinită de satisfacere a nevoilor materiale.

Oare printr-o revoluţie a gândirii se poate ajunge la moartea lui Moş Crăciun? Şi dacă da, asta va implica şi moartea tradiţiilor sau moartea sărbătorii în sine? Nu este exclus, căci o fabulaţie atât de adânc implementată în conştiinţa oamenilor nu poate fi smulsă decât în totalitate, iar această totalitate implică şi lucruri mai sensibile decât o imagine ce se vrea şi este iubită de mai bine de un secol.

O criză mondială a resurselor, ce deja este în fază mai mult decât incipientă, va putea fi soluţia finală a acestei probleme, însă anularea completă a acestei sărbători nu ar putea avea repercursiuni extraordinare. Greu de preconizat viitorul, însă imaginea acestui zeu, Moş Crăciun, ce este adorat o singură dată pe an (dar atunci cu o energie fenomenală), ajunge să înlocuiască tot mai mult imaginea deismului creştin sau a păgânismului ce este incorporat în această sărbatoare anuală. Prima variantă ar fi să se ajungă la o saturaţie sau la o reinterpretare a cultului. Greu de tras o concluzie în acest caz, însă, revenind la zăpadă, covrigi calzi şi mulţi câini vagabonzi ce umblă fară sens pe străzile Capitalei, nu pot să fac altceva decât să vă urez un an nou mai bun şi sper că aţi avut parte de un Crăciun fastuos, aşa, ca la români!

12 thoughts on “Caini, covrigi si Mosi Craciuni”

  1. Corect este “repercusiuni” si nu “repercursiuni” cum ai scris in text.

    Eu sunt ateu, cum sa ma miste pe mine nasterea unui tip care a mintit destul de bine acum 2000 de ani? (Asta ai omis din viziunea ta)

    Reply
  2. Dheus, vad ca iti place tare mult sa critici. Imi pari un frustrat, cu o cultura mediocra, care vrea sa dovedeasca ce inteligent si citit este. Complexat mai esti. Daca ai face si tu ceva util cu viata ta (banuiesc ca nu faci nimic altceva decat sa te dai critic pe on-line si destept si sa tii blogul ala vizitat de tine si te iubita ta), atunci poate ca ai avea si tu o insemnatate pentru cineva. Parerea mea este ca ai prea mult timp liber. Astia la scoala nu va mai dau teme pentru acasa sau ce?

    Reply
    • Nu am mai mult de 24 de ore pe zi, ceea ce ar fi trebuit si tu sa-ti dai seama, dar am placerea aproape orgasmica de a critica orice apare. Probleme? Nu cred, din moment ce am o libertate de exprimare, pe care, daca o pastrez in limitele limbajului decent, mi-o pot releva pe unde vreau.

      Da, sunt complexat, sunt frustrat, sunt ce vrei tu. Ai probleme si cu treaba asta? Stii, nu trebuie sa-mi faci tu o analiza a calitatilor/defectelor pe care deja stiu ca le am. Sunt mult mai mult de atat. Apropo, tare util ti-a fost tie sa ma critici pe mine. Tu ce ai castigat?

      Eu n-oi avea teme, dar nici tu sclipirea pe care as pretinde-o de la o persoana asa matura pe cat ar trebui sa fie, conform varstei. Eu am insemnatate pentru persoanele din jurul meu, cele importante, iar de ele nu ai avea cum sa stii, cum nici eu nu stiu cati bani ai dat tu la Spiru ca sa te alegi cu o diploma care sa-ti ateste pseudointeligenta mai sus aratata.

      Reply
  3. Eu am sa incerc sa fiu cat se poate de obiectiva, astfel accept atat parerile de bine cat si parerile de rau. Imi cer scuze pentru litera strecurata gresit.

    Meri, ma bucur ca-ti place articolul, desi e cam tarziu postat, trebuia inainte de craciun, ca sa fie in spirit de sarbatoare 😛

    Razvan, nu e vorba de cat de mult te misca pe tine faptul ca s-a nascut acum 2000 de ani un om care probabil a fost supranumit fiu al divinului, e vorba de cum evoulueaza toate treburile astea cu sarbatorile, cu religia crestina si cu departarea treptata de la sensul initial al sarbatorii. Nu reflecta absolut deloc faptul ca sunt eu o mare fana a crestinismului. 😛

    Reply
  4. @Meri
    Articolul e bun, dar nu o luati asa in tragic ca am corectat o greseala. Poate ii va fi utila corectura mea in viitor, nu a fost cu rautatea aia, comentariile sunt (uneori) cu rautate. Cred ca e normal sa vorbim o limba corecta, din moment ce suntem romani.

    @Alexandra
    Ai dreptate atunci, doar ca in articolul tau inclini spre a sprijini religia si de-asta am comentat. Ca ideea, ca semnificatie, ca credinta in sarbatoare, intr-adevar, uitam ce-i aia. Acum, dupa aceasta clarificare, pot spune ca e un articol bun, chiar spus intr-un mod placut. Felicitari!

    Reply
  5. @Alexandra
    Apreciez obiectivitatea ta și sunt total de acord cu ideile prezentate de tine.
    @ Răzvan
    Să mă bucur sau să mă întristez văzând greșeala ta din ultima postare? De-acum intri și tu în rândul nostru, al oamenilor de rând, care mai strecurăm din când în când câte o greșeală, două.

    Reply
    • Bucura-te, caci nu cred ca s-a nascut om perfect, mi-am recunoscut-o si gata. Nu am tras niciodata linia asta cum ca as fi perfect in exprimare, ci linia cum ca privesc altfel lucrurile, poate mai prost ca voi toti, dar altfel sigur. Ehe, ce de greseli am avut in timp, dar multi vad, putini cunosc.

      Reply

Leave a Comment