Şi dacă nu mai am timp, ce fac?

Şi dacă nu mai am timp, ce fac?

de Ana Maria Tudorache – corespondent
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter al R.C.T.P.

Aud din ce în ce mai des expresia „nu am timp“. Eu însămi am început să o folosesc mai des decât o făceam altă dată, şi stau şi mă întreb unde mi se duce tot timpul pe care îl am?

Nu mai e mult şi începe perioada tezelor, iar la pachet vin şi stresul, numeroase teste şi alte proiecte de prezentat, de parcă s-ar întâmpla nu ştiu ce cataclism şi toţi profesorii le vor pe toate deodată, de obicei programând prezentarea proiectelor inutile, ce suportă amânarea, în cele trei-patru săptămâni din luna mai în care evident, se dau teze şi se pun ultimele note la materiile importante. Şi când vezi că în vacanţă ploaia pare că nu se mai termină şi în timpul şcolii soarele apare ca prin magie şi străluceşte pe cer, numai de învăţat nu-ţi prea mai arde ţie. Şi totuşi, cum facem să ne organizăm un pic mai bine timpul pe care îl avem, astfel încât să avem timp şi de învăţat şi de dormit şi de ce mai vrem noi?

Unu: încercăm să părem nişte super-eroi şi să reuşim să facem tot ce este pe „listă“. Ceea ce nu se va întâmpla, asta dacă nu vrem cumva să ajungem nişte zombie şi să ne injectăm cafea în vene.

Doi: încercăm să ne împărţim sarcinile şi să le rezolvăm treptat, din timp şi aş adăuga şi după priorităţi. Aha, păi nimic mai frumos, dar cum fac asta? Ei bine, nu chiar toate se întâmplă în aceeaşi zi, nu? Aşa că încearcă să laşi „ieşeala“ cu prietenii măcar o zi şi concentrează-te pe teza la mate, proiectul la engleză şi un somn bun, cu menţiunea să nu te omori prea mult cu învăţatul; ia-le moderat şi cu calm.

Şi ce bine ar fi dacă s-ar întâmpla aşa. Însă, de cele mai multe ori, timpul este (din nou) insuficient, pentru că de obicei, ne împotmolim la ieşirea la o bere cu prietenii şi întâlnirea cu Z de la a XI-a că deh, nu ne-am mai văzut de mult. Şi astfel realizăm că nu mai suntem în stare să facem nimic, ci doar să ne aruncăm în pat şi să sperăm la o zi mai bună cu ceva noroc dacă se poate . Vorba aceea „timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr“.

Părerea mea este să nu ne mai stresăm atât de mult, pentru că totul trece şi, cu cât ne agităm mai mult, cu atât facem mai puţin. Şi, la urma urmei, scopul scuză mijloacele şi totul se rezolvă într-un fel sau altul, că ce naiba, suntem inventivi şi avem o imaginaţie tare bogată, trebuie doar să o folosim.