Si avem, totusi, pretentii?

Şi avem, totuşi, pretenţii?


Şi avem, totuşi, pretenţii?

de Meilă Mădălina – redactor
foto: Cătălina Cosma – colaborator foto

Stimaţi elevi, adolescenţi ai generaţiilor post-ceauşiste… Îi întreb, pe unii dintre ei (nu generalizez), de ce lasă baltă respectul pentru cei mai mari, care merită din plin o vorbă bună? Voi da ca exemplu comportamentul la clase al elevilor faţă de unii profesori, că tot a început anul şcolar cu tam tam. Eu sunt un martor ocular ideal, căci aud şi văd felurite comportamente la clasa mea şi la altele.

Nu mi se pare corect ca după ce un profesor a muncit să termine o facultate – iar prin anii ’70-’80 nu era simplu – şi să îşi facă o carieră să ajungă peste 20, 30 de ani să fie batjocorit de un elev de 15, 16 ani. Dacă profesorul este înţelegător, şi sunt destui de aşa natură, nu înţeleg rostul vorbelor răutăcioase şi al măgăriei în timpul orelor: stai ca pe plajă în timpul orei, cu ţigara după ureche, bagi muzică în căşti la maximum să nu mai auzi nimic, înjuri pe profu’ care te-a scăpat anul trecut de corigenţă şi încearcă să te înveţe ceva util şi vital pentru viitor, dar tu nu poţi procesa din cauza sârmelor din urechi… Nu te interesează că sunt oameni şi că ei conştientizează că îşi pierd timpul cu tine, atunci când pe tine te doare undeva de cursurile lor. Iar dacă tu ţi-ai pierde timpul, ţi-ar sări ţandăra şi ţi s-ar părea normal să reacţionezi aşa. Însă dacă profilor le-ar sări ţandăra ai spune că sunt cam tâmpiţi. Să nu ne mai mire pe viitor că pe unele cadre didactice le apucă lipsa de chef la ore sau că sunt mai puţin înţelegătoare. Sunt aşa pentru că au dat de prea mulţi elevi ca în exemplul menţionat mai sus.

Totodată, mă enervează şi atunci când văd că un elev ori nu şi-a învăţat nimic pentru a mia oară, ori nu şi-a făcut tema pentru a nu ştiu câta oară şi se miră că după atâtea iertări primeşte un 2 (!). Începe să se transforme din om în taifun şi să facă scandal, cu tot felul de înjurături colorate şi chestii trântite prin clasă şi să urle că de ce „jegoasa aia“ i-a dat 2. Este foarte amuzant cum psihicul adolescenţilor din ziua de astăzi învinuieşte absolut mereu profesorul pentru o notă proastă şi îşi acordă meritul pentru o notă frumoasă, care dă bine în catalog. Dacă X-ulescu a primit o notă sub 5 vine la tovarăş şi îi zice „Bă… Mi-a dat 3 la…“ şi dacă acelaşi X-ulescu a primit o notă babană, numai bună de afişat în rândul lumii, se duce la tovarăş şi îi zice „Băăăi, fraiere, am luat 10 la…“. Doar că este o diferenţă enormă între a-ţi fi dat ceva şi a lua ceva anume…

Mă întreb, oare cum va fi atmosfera în clase în ritmul ăsta? Cum vor fi profesorii în viitor? Cred că mă cutremur numai gândindu-mă, căci deja a început să se vadă cum respectul dispare. Mai sunt câţiva care îl menţin pe linia de plutire, dar aceştia vor termina şcoala la un moment dat… Raţiunea şi corectitudinea dispar pe zi ce trece…

Recommended Articles

1 Comment

  1. cat de adevarat si eu am colegi de genu si chiar ma intristeaza comportamentul lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.