S.E.X. pana cand?

de Silvia Petre – redactor
foto: Oana Ştefănescu – seminarist foto

Tot mai multe guri (avizate sau nu) spun despre „tineretul din ziua de azi“ că nu are niciun căpătâi. Că nu este original, că aleargă toţi unii după alţii cum bate vântul, orbecăie în întuneric după nişte valori pe care nimeni nu le impune raţional (şi, probabil, nimeni n-o va face prea curând).
Un tineret dezorganizat, impertinent, nu îndrăzneţ, orgolios, nu mândru, o masă imensă, sau, după cum zicea Napoleon despre China: „un monstru ce aşteaptă să fie trezit la viaţă“, un tineret care va aplica la nesfârşit (sau atât cât îi va fi dat) aceleaşi practici, aceleaşi tehnici de supravieţuire deprinse „din moşi strămoşi“.
Dezorientare care se simte oriunde, din răspunsuri la întrebări precum „Ce facultate vei alege?“ sau „Ce ai schimba în jurul tău?“. Ori zic toţi acelaşi lucru care, de cele mai multe ori, porneşte de la un singur individ informat sau nu, pe care restul îl urmează, fie din respect şi admiraţie, fie din lenea de a gândi pentru sine. Ori, ceea ce e şi mai rău, nu zice nimeni nimic.
Fără să ştie, sau fără să vrea, copiază în permanenţă pe cineva: pe colegul de bancă, ce clar nu e mai breaz ca el, pe părinţi, care şi-au petrecut adolescenţa sub comunism, vreun star dependent de… verde. În orice caz, nu trebuie, nu are voie, e ruşinos să fie EL.
Dar de ce l-am condamna? Într-adevăr, nu e de bine să lâncezească în pasivitatea aceasta, însă a văzut şi altfel? De câte ori la şcoală nu i s-au impus/băgat pe gât idei care nu erau ale lui, dar pe care trebuia să le memoreze ca să treacă? De câte ori a fost blamat pentru că nu e de acord cu nu-ştiu-ce mare critic? De câte ori şi-a băgat/scos tricoul în/din pantaloni, ca să fie acceptat de un anume grup?
Şi lista cu adevăruri dureroase şi întrebări retorice n-o să se termine nici când va fi gata Şoseaua Grozăveşti. Pentru că nu e încurajat să fie el, ci e încurajat să fie cine dă bine să fie.
Nu trebuie să dea în cealaltă extremă, să-şi vopsească părul caşcaval-turbat, să poarte pantalonii bunicii sau să-şi facă nasul să arate ca o stropitoare. Omul prin definiţie e unic, deci indivizii sunt diferiţi între ei, iar asta ar trebui să fie mai mult decât suficient.
Iar „tineretul“ din ziua de azi o să scuipe cuvintele care i-au fost puse în gură în momentul în care va începe să lupte să iasă din această comă.