Romanica, za lend of ciois


Cum sa fii roman

de Vladimir Pogonariu – seminarist
desen: Ovidiu Udrescu

Nu voi începe acest articol prezentând minunata noastră ţară. Nu o să încep prin a spune că a noastră ţărişoară este aruncată într-un colţ al Europei şi că avem ieşire la Marea Neagră (care, culmea, nu e neagră).

Prin acest articol voi încerca să prezint părţile „bune“ şi părţile „proaste“ ale ţării care ne înconjoară.

O să încep cu ce e naşpa în ţara noastră: e naşpa faptul că suntem cam nesimţiţi, că în loc să evoluăm, noi involuăm (şi aici mă refer la faptul că din ce în ce mai mulţi „concetăţeni“ ascultă celebrele M@n3l3). E naşpa că nimeni nu zice nimic şi că toţi stăm şi aşteptăm ceva de la alţii. Niciodată nu o să vezi pe cineva cu iniţiative de genul: „Bă, ceva nu e în regulă. Hai să schimbăm ceva“. Sau, în cel mai fericit caz, se acceptă propunerea, dar ea rămâne doar propunere (toţi cedează şi renunţă în cele din urmă).

Dar cel mai mult mă deranjează nesimţirea unora şi indiferenţa altora. Pentru mine, personal, ăsta este lucrul care mă doare cel mai tare. Asta şi faptul că nu ne valorificăm talentele.

Destule părţi „rele“. Să trecem la cele bune. Care sunt şi ele destule. Pentru început am să spun că avem o ţară minunată şi că ar trebui să ne mândrim cu ce e al nostru: folclorul, zonele geografice, obiceiurile şi chiar oamenii (why not?).

Prieteniile care se leagă între noi cred că sunt unele dintre cele mai puternice, pentru că prietenii adevăraţi – pe care îi găseşti cu greu – îţi vor fi alături şi la bine şi la rău. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat ca acela care ştie să mă asculte şi să mă înţeleagă să fie nu mamă sau tată, ci chiar prietenul meu cel mai bun.

Vedeţi voi, Românica nu este chiar atât de oribilă pe cât pare. Avem şi lucruri cu care ne putem mândri (locurile şi unii oameni de cultură), dar şi lucruri de care ne este ruşine (maneaua cea de toate zilele, gropile din asfalt, perlele celor de la conducere şi, nu în ultimul rând, nesimţirea şi indiferenţa unora).

Acest articol a aparut in revista Teen Press, nr. 36, Aprilie 2010
Tema: Cum sa fii roman?

Recommended Articles

1 Comment

  1. ce ma seaca pe mine cel mai mult este denumirea asta pe care o dau romanii, Romaniei… Romanica (as vrea sa am diacritice). stai tu linistit, lucrurile proaste din tara noastra pe care tu le-ai mentionat sunt si in alte parti si mult mai multe. e pur si simplu confortabil de imposibil sa fie altfel. adevaratele lucruri nasoale despre o tara le afli atunci cand chiar vrei si iei masuri pentru o schimbare. sanatate!

Leave a Reply

Your email address will not be published.