Teen Press 
foto: Andreea Stoian – colaborator foto
Din ciclul: ce poţi face cu mâna ta, ar fi multe de enumerat, dar cel mai elocvent în momentul de faţă, pare-mi-se scrisul. Ţinând cont că ne aflăm, totuşi, în secolul 21 şi avem un procent de 85% din populaţia globală capabilă să scrie şi să citească, mai avem în plus şi multe surse generatoare de informaţii. Bun, am trecut de faza cu iluminismul, iar acum am stagnat, suferim o moarte lentă în propria cultură, ne-am gândit să luăm o pauză. De ce?
De la atâtea interminabile rafturi de cărţi, care se mai găsesc în bibliotecile noastre înghesuite, până la Internet, surse umane şi lumea în sine, pe care dacă o studiem un pic mai atent, am avea ceva de învăţat din ea, puţini mai citesc, puţini se mai gândesc să asimileze ceva. Într-adevăr, cărţile i-au servit şi pe strămoşii noştri, însă, în timp, umanitatea a reuşit să strângă mai multe comori scrise.
Graţie perioadelor de înflorire sau de restrişte, care i-au mai inspirat pe cei înţelepţi, acum avem o avere, dar nu ştim să ne bucurăm de ea. Ba chiar o distrugem, în umezeală şi carii. Dacă tot vorbim despre cărţi, acum fac analogia casă-carte. Consider că fiecare casă ar trebui să fie cu „cartea“ ei. Mai bine zis, cu biblioteca ei de cărţi. Şi cum tot vrem să facem ceva „a mano“, de ce să nu mai punem mâna pe o carte, pe care să o deschidem frumos şi să o închidem la fel de frumos? După ce am parcurs-o, bineînţeles.
O bibliotecă ar fi ideală, dar cum moda art-deco revine, iar stilul de mobilier este mai minimalist, este greu, ca toţi să dispunem de un loc încăpător pentru cărţi. În orice caz, să nu ai măcar un raft de carte, în casă, nu o singură carte, că ar fi deja penibil, este de neconceput. Nu poţi să fii atât de ignorant, când ai ocazia să te lăfăi într-un apartament, în timp ce alţii topesc grăsimea de focă, lângă iglu. E umiditatea crescută acolo, nu rezistă nici poşta, dar o carte?!
Înţeleg că a apărut partea asta cu cititul on-line, dar cineva care nu are măcar o carte, pe care să o fi citit, nu va descărca tocmai acum, cărţi în format Adobe. Pentru cei care se folosesc de acest sistem, este practic, pentru că nu ocupă spaţiu, cel mult pe RAM.. Nu ne mai sunt cocoşate nici rafturile fragile din pal laminat, dar mi-e greu să cred că va rezista cineva cu orele, mijind ochii în pixelii din monitor. De aceea este recomandat să nu abuzăm de metoda asta.
Este foarte posibil ca atunci când te plictiseşti, să îţi mai moară câte un neuron, la un anumit interval de timp. Se spune, că locul cel mai favorabil plictiselii, devine chiar căminul personal, dacă stai prea mult închis. De aici, trag concluzia că trebuie să stăm cât mai mult în afara lui, dar nici asta nu este o soluţie. În cazul acesta, este bine să te simţi productiv. Făcând o legătură cu tema noastră, revin la începuturi: dacă ai ochi, dacă ai mâini şi nu te încadrezi în celălalt procent de 15%, din populaţia globală, de ce să nu pui mâna pe o carte sau mai multe, ori chiar pe un creion, pentru a începe să scrii chiar tu ceva. Poţi să faci asta fie acasă, în fotoliu, fie pe o bancă, în parc. Alternative sunt destule, ca să te destinzi.
Scrisul necesită o izolare faţă de forfota de oameni şi de claxoanele intersectate, de asemenea şi cititul. Nu poţi să te concentrezi, când în jur începe un război, numit la noi scandal sau mitocănie. Asta nu înseamnă că nu vei găsi o cafenea liniştită în toată jungla urbană. Acolo, dacă eşti bazat, îţi mai iei şi un laptop după tine, dacă nu – hârtie, pix etc. Îţi comanzi o cafea, ieşi din letargie şi nimeni nu o să te dea afară atâta vreme cât tu ai făcut o consumaţie. În rest vei face consumaţie din inspiraţie.
Poţi să citeşti mai întâi o carte bună, apoi să te descarci pe o coală de hârtie. Printre vrafuri de „informaţie“ nu ai cum să nu simţi măcar un imbold, să nu aduci măcar un mic onor celor care s-au chinuit înainte să scrie, atât de mult. Riscul să îţi pierzi doar 0, 143 neuroni este, pe deasupra, imposibil. În spatele unei cărţi este un om, un cititor, care la rândul lui poate să devină la fel de bine un scriitor, ceea ce este incredibil. Un lanţ care repune în mişcare întregul mecanism al gândirii umane. Pune-l şi tu…
O corectare, ai spus in paragraful doi, “umezeala si carii”. Corect este “cari”. Acum la adresa articolului, bun, un punct de vedere sustinut, dar reduci prea repede importanta cartilor online.
S-au creat comunitati intregi de utilizatori care scriu online pentru ca oricum nu-si pot sustine financiar o publicare de carte. Cateva exemple: wattpad, ProjectGutenberg, Scribd. Intra, citeste si vei fi surprinsa de cat de mari sunt aceste comunitati. Amazon a lansat Kindle, un ebook foarte bun.
Iti multumesc ca ai citit articolul, apreciez fiecare persoana care ofera putin din timpul ei si in plus imi da si un feedback. Scuze pentru eventualele greseli, mereu imi scapa una. Mai trebuie sa mai pun mana pe DEX.
In rest, in felul tau ai dreptate ca esti baiat si vezi tehnologia altfel decat o fata mai traditionalista ca mine.:)) Am devenit subiectiva aici. Ca sa nu fiu ipocrita, recunosc si eu citesc in sistem online, am si blog, deci si scriu online. Ce vroiam sa subliniez este ideea sa nu abuzam, nu pentru alte motive, ca ne moare creierul sau cine stie ce, dar ne afecteaza vederea statul mult in fata calculatorului in general, dar atunci cand citim si ne concentram foarte atent.
In rest fac o reverenta in fata tehnologiei, datorita ei, am articole postate pe site, datorita ei sunt citita si dovada o am aici, in fata.
Sa-mi dai si mie adresa blogului, vreau sa-l citesc. Vezi, si asa citim, bloguri, articole, mai bune, mai proaste, dar citim. Important e sa nu uitam cum se face, sa recunosti literele. Astept adresa.
Da, si am uitat sa spun, chiar nu stiam de “cari”, ca nu se scrie cu doi de “i”. Acum aflu. Pe calea tehnologiei poti sa si inveti.
https://lorrylum.blogspot.com/
Astept critici.:)
Criticile vor fi pe blog, insa iti spun aici ca, bravo, ai scris corect, ceea ce imi place, si este mai usor de urmarit. Dar cel mai mult imi place ca folosesti Trebuchet MS, fontul meu preferat.
Mai apreciez modul de a alege titlurile.
Frumos articol dar ideea cu inspiratia variaza deoarece fiecare om isi poate gasi inspiratia in alt mediu.Eu personal sunt mai mult un om axat pe reala matematica-informatica si tin sa precizez ca eu imi gasesc inspiratia in tot ce fac fie rezolvat exercitii etc sau dezbatut o idee filozofica in locurile cu multa galagie si multi oameni deoarece orice lucru simplu si banal pentru mine este o fantana de ideei.In rest articolul e bun si sunt complet de acord ca una e sa citesti pe un monitor si alta e sa ai in fata ta o carte pe care sa o simti in mana deoarece iti da un anumit sentiment de siguranta si stabilitatea ceea ce e complet opus cu lumea de azi in care totul este atat de dinamic incat topicul important de azi sa fie uitat pana maine 🙂
Pe mine, legat de inspiratie, ma enerveaza urmatoarea formulare: Pentru a scrie ai nevoie de inspiratie. Dar cum ar fi sa scriem fara inspiratie? Nu totul trebuie sa vina dintr-un “izvor” de inspiratie, ci doar sa fie corelat cu gandirea.
Si ideea cu cartea in mana, desi sunt pasionat de lumea digitala, acolo intervine sentimentul de nostalgie. Am invatat de pe manuale normale, de hartie, prima carte am citit-o de pe foi, acum imi vine greu sa citesc pe un ecran. Dar alternativele suna bine.
Abordezi lucrurile destul de general iar acesti doi indivizi(Razvan si Andrei) nu inteleg tocmai lucrurile in natura lor, presupun ca au surprins doar ideea de informatie cu termenul generic sa nu zic carte, idee vazuta prin corelativul carte-calculator sau traditional-modern. Eu cred ca e superfical vazut cat si inteles articolul, pentru ca unii isi pierd interesul pentru cultura iar altii nu sunt capabili sa inteleaga ceea ce citesc in mediul virtual la fel ca atunci cand stau cu o carte in fata. In ceea ce priveste critica legata de ortografie, e pur si simplu inutila. Cu siguranta o sa iti placa sa citesti “MATRICEA SILISTICÃ ŞI SPAŢIUL MIORITIC”, “inconştientul uman atribuie spaţiului structuri şi forme
determinate în asemãnare cu indeterminaţia şi plasticitatea capricioasã a
spaţiului şi timpului pe planul sensibilitãţii conştiente”(Blaga, Trilogia
culturii). Matricea stilistica devina un “complex spatio-temporal colorat si individualizat de traditie”. M-a tot batut Ina la cap sa nu mai critic ceea ce scrie in ultimul nr al revistei Teen Press si m-am gandit sa fac ceva util. Sper ca am so facut. Felicitari pt subiect, imi place mai mult “Etern in eter”.
Multumesc! Va iubesc pentru ca imi sunteti alaturi si imi dati laudele sau bobarnacele bine meritate,(cazul bobarnacelor se aplica doar din partea Inei, ea stie, eu stiu). Nu stiam ca citesti Teen Press si esti unul din criticii nostri, acum surprinsa, aflu. Da, vezi tu, nu mai esti obiectiv, pai ma lauzi dupa ordine prestabilite…chit ca ai devenit sincer in final:P
In rest mai surprins si cu blogul si sunt bucuroasa sa te anunt ca articolul pe care l-ai citit este si articolul meu de suflet. Pentru mine Etern in eter, este definitia pentru existenta in general, adica totul, poate unul din cele mai aprofundate articole la care am investit multe idei pe care le am. Ideea de baza este ca traim o singura existenta sub mai multe forme, moartea este doar un cuvant.
Te numesc neoficial cavalerul meu de blog pentru remarcile pe care le-ai facut ca sa imi iei apararea, dar te si cert putin pentru ca fiecare are dreptul sa-si exprime liber opinia si nu e frumos sa judecam.
Multumesc si pentru recomandarea de carte. Sincer, oricat de bazata as fi intelectual vorbind, dupa titlul pe care mi l-ai exemplificat m-ai pierdut cu totul.:))Sper sa nu fiu prea dura cu Lucian Blaga, care totusi ramane in topul citatelor mele preferate, pe care le ador. Probabil de voi citi cartea, voi intelege ce a vrut sa spuna prin “plasticitatea capricioasa”, spre exemplu.:)) Se vor lega ideile mai bine acolo.